Vreau sa va spun tot ce am invatat despre acest obiectiv deosebit si sa impart bucuria mea, fiindca din nou "vad pozele clare, adica neclare".
As vrea sa incep de la autofocus. Cand am trecut pe digital o perioada destul de lunga am avut probleme de focusare. Va intrebati de ce? simplu: la digital am vazut fiecare fotografie pe monitor intr-o dimensiune foarte mare si din cauza asta trebuia sa "reinvat" sa focusez. In timpul anilor (28) am avut posibilitatea sa testez/folosesc obiective de foarte buna calitate, dar la 1,4 niciodata nu am vazut sharp-ul ce face Sigma 35mm ART, si la 35mm sa "rupa" fundalul atat de frumos.
|
| photo: Soos Attila |
Intotdeauna cel mai mult imi placea sa lucrez cu obiective fixe, motivul este ca sunt de cea mai buna calitate.Cine a participat la unul din workshop-urile tinute de mine, stie ca des spun "wide"-ul nu este pentru portrete, fiindca distorsioneaza prea tare corpul si este prea sharp, adica campul de profunzime este mare si la un portret este deranjant de multe ori daca fundalul e clar sau supraincarcat.Dupa atatia ani de retinere, acum de cand am primit obiectivul aproape totul am fotografiat cu el. Va arat cateva portrete care contrazic teoria de mai sus...
http://www.photosetup.ro/ref187/obiective-foto/obiective-foto-aparate-dslr/sigma-35mm-f1-4-dg-hsm-Nikon
|
| photo: Soos Attila |
|
| photo: Soos Attila |
|
| photo: Bruno Icobet |
|
| photo: Tamas Zoltan |
Multumesc Photosetup pentru posibilitate.
Daca vrei sa fii biciclist, atunci ce faci? Prima data inveti sa te dai cu bicicleta (pentru asta orice model e bun) apoi decizi daca iti place mai mult cursa sau mountain bike...Cam asa este si la fotografie.
Invata tehnica foto in asa fel ca in timpul unei sedinte foto sa nu te gandesti la ea, asa poti sa te concentrezi la tema. Apoi decizi in ce parte a fotografiei te orientezi... natura, studio, jurnalism, nunti... si dupa asta iti alegi echipamentul potrivit...
Din pacate la noi se practica invers, omul are o suma. Isi cumpara un DSLR entry level, peste o luna isi da seama ca deja e depasit si vrea ceva mai bun, obiective mai bune....si incepe sa aiba un echipament frumos, dar nu stie sa il foloseasca. In schimb s-au terminat banii si nu mai are pentru o scoala de fotografie, care ar fi doar un procent mic din suma cheltuita pentru echipament.
sau e suficient de zgarcit ca sa dea bani pentru scoala/workshop/ore private etc...
Intrebarea pusa des:
"Ce aparat imi recomanzi?"
E foarte greu sa raspunzi unuia la intrebarea asta cand el deja s-a decis ca vrea DSLR (fiindca si eu asa am si sigur asta face pozele bune) si te intreaba, ca poate ajuti si il confirmi.
Eu intotdeauna intreb inapoi: "Pentru ce vrei sa-l folosesti?"
-Daca nu vrei sa "traiesti" din fotografie, atunci cumpara-ti unul compact.
-Daca ai cunostinte suficiente (raportul timp/diafragma, camp de profunzime, etc) atunci un mirror les.
-Daca din asta vrei sa traiesti, atunci un DSLR si obiective bune, potrivite temei care iti place sa faci.
Daca chiar vrei sa inveti si nu te minti, atunci iti cumperi un aparat pe film, iti construiesti o camera obscura si incepi sa realizezi cadre cu continut, cu mesaj. Nu te intereseaza tehnica, e putin neclar, miscat? Nu conteaza. Fotografia poate fi buna si asa.
"Ce marca sa-mi cumpar? - Vecinul a zis ca Nikon e cel mai bun..."
vecinul minte.
Raspunsul corect: Nu are importanta. Eu am invatat pe nikon (analog), apoi am trecut la Canon si cand am trecut pe digital am inceput sa folosesc Pentax. Dar, am lucrat cu Mamiya RB67, Hasselblad, Sinar si Pentax 645N. Pune-ti intrebarea: ce vrei sa devii? Daca fotograf, atunci la fel trebuie sa stii sa lucrezi cu fiecare si nu te intereseaza ce scrie pe el.
Incearca-le, fa teste in domeniul pe care vrei sa le folosesti, analizeaza raportul pret/calitate si decide.
Cel mai bun aparat este cel pe care il detii.
Dupa ce ai invatat si ai facut un portofoliu chiar de valoare, doar dupa asta fa-ti "XY Photography" daca faci inainte, te faci de ras! Cum sunt foarte multi, chiar si intre cunostintele mele din pacate...
Nu uita! Aparatul poate sa se strice, sa fie furat... si oricand il poti inlocui, in foarte scurt timp. In schimb conostintele nu se fura, nu se pierd si nu se strica, dar dureaza sa inveti.. deci... in ce e mai bine sa investesti? Decide tu.
mai jos gasesti o mica selectie dintre fotografiile mele:
|
| photo: Iancu C. Horia |
|
| photo: Tamas Zoltan |
Mogyorosi Stefan (Participant): "E a doua oara cand particip la un workshop organizat de Soos Attila, si dupa experienta primului workshop eram pregatit ca si acest workhop de Creativitate in fotografie o sa fie unul interesant, plin de provocari si lucru interesant si productiv. Dar si asa am ramas uimit si fara cuvinte de mai multe ori pe parcursul celor 3 zile. Am avut ocazia sa lucrez cu o echipa (instrcutor, asistenti, modele si ceilalti participanti) exceptionala, in locatii superbe, care m-au inspirat si imi erau de ajutor sa-mi dezvolt creativitatea. Nu am cum sa descriu aceasta experienta in cateva cuvinte, nici macar 10 pagini nu ar fi deajuns. Poate pozele care au fost realizate in cadrul acestui workshop o sa povesteasca mai mult. Am invatat foarte mult, atat despre limitele mele, cat si despre creativitatea in sine. Multumesc pentru toate, si astept cu nerabdare urmatorul workshop!"
|
| photo: Bathori Zsigmond |
de catre Soos Attila, nu am crezut ca voi putea fura...Dar am reusit! M-am ales cu un nou mod de gandire a unei fotografii, noi stiluri de a le pune in practica si nu in ultimul rand cu prieteni noi care au acelasi hobby minunat, fotografia !
Pe drumul catre casa, m-am gandit sa fac un rezumat al lucrurilor pe care le-am invatat acolo. Am ajuns acasa la Targu Mures dupa o calatorie de 3 ore si am mai avut nevoie de cateva minute sa stau in masina in fata casei sa-mi termin gandurile...Participarea mea la workshop mi-a adus un beneficiu de care fiecare dintre noi fotografii avem nevoie.Este vorba despre a reusi sa te diferentiezi, de a fi unic prin munca ta si ideile tale. Felicit toata echipa de organizare, am avut la dispozitie absolut tot pentru a-mi facilita dezvoltarea creativitatii, pentru a fi mai bun decat am fost zilele trecute....Cu siguranta nu ma voi opri aici si voi participa si pe viitor la workshopurile organizate de catre ei."
Ada (model): "Pentru mine a fost o experienta extraordinara. Desi am fost oameni diferiti din multe puncte de vedere, am format o echipa perfecta si am creat ceva foarte frumos. In legatura cu organizarea, pot spune ca nimic nu a fost lasat la voia intamplarii si toata lumea a facut tot posibilul sa avem tot ce ne trebuie. Va multumesc din suflet pentru aceasta experienta si sper sa o putem repeta curand!"
Bec Norbert (cameraman/asistent): "workshopul de creativitate a fost o experienta placuta pentru mine, fiind o sursa de inspiratie care itti starneste creativitatea. Ca concept si ca delurare, workshopul a fost conceput special pentru a starni gandirea participantilor, de a deveni creativi. Toate astea, asezonate cu doua modele profesionale care, erau mereu la dispozitia ta, si executau orice pozitie aveai nevoie in poza, deci, fara prejudecati. Dar, cea mai importanta aptitudine al acestui workshop se afla in ocazia, sau oportunitatea sa poti crea arta, sa faci "fotografie", nu doar sa stai in fata unui model, cu inca 20de colegi si sa aveti 200de poze aproape la fel."
Razvan Bradut (participant): "A fost totul la superlativ - modele, colegi, locații, spiritul de apartenența la grup, sentimentul de grijă al membrilor unul față de celalalt a fost iarăși prezent, ca și la workshopul anterior. Am reușit să mă deconectez complet de problemele cotidiene și m-am imersat, pentru o scurtă perioadă, într-un univers paralel în care orice gând și idee devenea instant realitate. Cuvintele sunt deseori sărace când încerci să exprimi stările prin care treci ca ființă, dar eu știu sigur că am ramas cu momente înscrise adânc în cartea incompletă a vieții mele. Dacă amintirile ar ține de cald, aș fi un soare după aceste 3 zile magnifice. Mulțumesc tuturor celor care au fost alături și au făcut această frumoasă poveste cu spirite íncarnate jucăușe să existe. Am ramas cu o voioșie și poftă nestăvilită de cunoaștere, încărcat creativ, ca un copil ce abia atinge măreția lumii. Mă înclin."
|
| photo: Bathori Zsigmond |
Tamas Zoltan (asistent ): Oameni frumosi, fotografi pasionati, modele de nota 10, locatii creative , experiente
Mi-a facut o reala placere sa fim impreuna in Brasov la acest workshop."
|
| photo: Iosif Vajnar |
|
| photo: Mogyorosi Stefan |
|
| photo: Bec Norbert |
|
| photo:Bathori Zsigmond |
|
| photo: Bathori Zsigmond |
|
| photo: Razvan Bradut |
|
| photo: Bathori Zsigmond |
|
| photo: Iosif Vajnar |
|
| photo: Iancu C. Horia |
]]>
Ce si cum.... detalii...si multe multe intrebari... :)
Incerc sa va raspund la toate si sa clarific niste chestii legate de workshop-urile
tinute de mine.
In primul rand trebuie sa va povestesc despre cum am invatat eu... am vazut
fotografii ce mi-au placut si incercam sa le copiez. Pe vremea aia nu era internet.
Deci am incercat sa ghicesc ce lumina au folosit si cu ce tehnica au fost realizate
imaginile. Intotdeauna am avut un complex. Ba ca nu am tehnologia necesara, ba
ca nu am cunostintele tehnice cu care as putea realiza cadre frumoase... Fotografii la care m-am dus
sa invat erau "zgarciti". Nu-mi aratau nimic fiindca se temea fiecare ca ii fur secretele si voi fi
concurenta pentru el. Asa ca am decis daca vreodata eu o sa am atatea cunostinte, experienta
niciodata nu voi fi zgarcit si am sa dau mai departe tot ce stiu!
reusit sa invat sa stapanesc luminile, aparatura, dar totusi imi lipsea ceva. Factorul
"wow". Pozele au fost de calitate, clare unde trebuie, neclare unde nu trebuia si
totul asa cum imi doream eu, dar totusi lipsea ceva...
Atunci am decis sa merg mai departe sa analizez pozele altora, sa vad care este
trucul lor! Am cautat "retete" sigure sa fac poza vietii mele. :)
Am lucrat 5 ani la revista ELITE ca fotograf unde am invatat foarte mult despre
calitate, imagine, creativitate etc... dar tot nu mi-a fost de ajuns. Dupa 5 ani
petrecuti in media tiparita in Ungaria (ELITE, Playboy, Penthouse, Charme) si
nenumarate colaborari cu agentii de publicitate, am decis sa plec in USA sa invat,
sa vad cum se lucreaza acolo. Am fost acolo jumatate de an si in peste 80 de
studiouri foto si mi-am dat seama ca nu exista retete clare pentru fotografia
perfecta. Da, sunt reguli pe care trebuie sa le cunoastem ca la un moment dat sa le
putem incalca bine gandit si constient, dar trebuia sa-mi dau seama ca totul provine
din personalitatea fotografului.
Acum deja tehnica se poate invata de pe internet, 90% din fotografie se poate
invata. Iar 10% este ceea ce nu se poate, dar face totul. Ideea. Originalitatea.
Talentul, pe care sau il ai sau nu. 90% poti invata, cu 90% poti sa devii un fotograf
bun. Iar daca ai si celelalte 10 procente poti deveni un fotograf deosebit.
Cand eu am inceput nu prea am gasit pe nimeni care sa fie deschis si sa-mi spuna
secretele fotografiei. Toti s-au temut ca le fur meseria. Asa ca atunci mi-am
propus, daca vreodata ajung la nivelul sa am eu "secretele" mele in fotografie
niciodata nu o sa-mi tin doar mie. Asa s-a intamplat sa nu am secrete :)
Urmaresc workshop-urile din tara si ascult feedback-urile fotografilor care
participa la multe evenimente de genu. Incerc sa invat din greselile mele si ale
altora si sa imbunatatesc de fiacare data atelierele foto pe care le tin. Nu doresc sa
fac "industrie" din workshop. Am avut ocazia sa incerc sa lucrez cu multi
participanti la cursuri, si mi-am dat seama ca asa nimeni nu poate invata, din cauza
asta am decis sa lucrez cu grupuri mici, de maxim 8 persoane. Daca tema necesita
modele, doar atunci poti sa inveti, daca echipa la partea practica este formata dintr-
un fotograf, un asistent si un model. Cand sunt 15-20 de fotografi pe un singur
model... pentru nimeni nu va fi de folos.
Participantii trebuie sa formeze o echipa, pentru asta este neaparat nevoie sa
pastram timp pentru socializare. Partea teoretica nu poate lipsi, desi pare de multe
ori sec, esenta acolo se ascunde. E important sa ne dam seama de
propriile calitati si in asta ajuta mult o poveste ca sa-mi dau
seama care gen de fotografie sta cel mai aproape de tine! cei care
cred ca au probleme cu comunicarea cu modelul pot invata in cel
mai scurt timp cum sa scape de aceasta "fixatie! Apoi urmeaza
practica. Aici se recompenseaza
faptul ca lucrez cu grupuri mici, fiindca doar asa pot fi atent la fiecare cursant,
putem sa corectam impreuna greselile.
Fiacare participant va fi si fotograf si asistent, poate chiar si model! Daca inveti sa fii asistent bun,
inseamna sa poti gandi ca fotograful si sa fii cu un pas inaintea lui, asa ajungi sa
vezi, sa intelegi cum lucreaza altii si tot timpul sa inveti.
"cu cat stim mai mult, stim ca nu stim nimic!"
Contacteaza-ma in privat daca vrei sa aflii detalii despre urmatorul atelier foto, sau tema lui!
Lumina buna sa aveti!
]]>
Am avut un plan. M-am gîndit să facem 3 tipuri de fotografie nud in 3 zile. Artistic, erotic si abstract. Dar, din fericire, sunt atât de flexibil incât sa schimb planurile de pe o secundă pe alta smile hangulatjel Așa s-a intâmplat că in momentul cînd am văzut locația si accesoriile instant am decis sa ne folosim la maxim de spațiul acela unic... ( era o turnătorie functională ) și, inspirat de spațiile si utilajele industriale, timp de 3 zile am lucrat pe tema nud/creativ/abstract și conceptual.
Până la urmă ne-am adunat destui. Am fost 6 fotografi si 2 modele. Am format 2 grupuri a
In primul rând fotograful infometat nu poate crea smile hangulatjel asa că am inceput ziua cu micul dejun.... putină teorie... masă... apoi practică până am avut lumină si până au rezistat modelele. Seara la cină puțin obosiți dar cu atât mai entuziasmați am inceput poveștile. Când am ajuns la cazare am descarcat pozele și le-am selectat/analizat. Am vorbit despre greșelile facute, despre concept, compoziție, comunicarea cu modelul... a fost interesant si constructiv pentru toți, cred eu.
Ca intotdeauna de 3 ani www.photosetup.ro ne-a sustinut cu echipamente foto! Multumim!
Berea rece a fost din partea casei! Multumim Fábián László! smile hangulatjel Cred ca pot sa spun asta și in numele
echipei!!! Suntem foarte recunoscători domnului Fábián pentru ajutorul acordat cu locația, accesoriile, cazarea, masa etc.!!!
Din punctul meu de vedere a fost o tabara/workshop/teambuilding foarte reusita. Multumim modelelor că ne-au suportat si că au dovedit mult profesionalism! A fost o tabără plină de provacări, realizări si surprize. M-am bucurat foarte mult când am vazut pe unii incepători realizînd niște cadre spectaculoase. Despre echipă doar atât pot sa vă spun că duminică la despărțire eram cu toții emoționați... si destul de greu am reușit sa pornim spre casă...
Conceptul taberei este ca maxim 3 fotografi sa lucreze cu un model. Ca să nu avem fotografii identice, cei care erau asistenti au fost rugati sa ajute fară aparat la gît.
După tabăra de la Vlăhița am decis sa continui seria de workshop-uri. Scopul, de data asta va fi: În căutarea factorului "WOW", creativitate, si cum se "construiește" o fotografie, de la concept pana la realizare tehnica. Am observat că sunt mulți blocați la partea creativa. Stiu ca această parte a creierului se poate dezvolta! Am dovedit deja la ErKE cu workshop-ul de creativitate ținut de Benkő Ili - trainer.
La partea creativă sunt doua componente 1. creativitatea tehnica moderna și 2. conceptul creativ al imaginii/conținutul/mesajul/ - aici vom pune mai mare accent in urmatoarele tabere. Cam asta ar fi concluzia si parerea mea despre nebunia ce am facut-o in Vlăhița.
|
| photo: Pele |
|
| photo: Pinto Horse |
Am rugat pe cîțiva dintre cursanți să-mi spuna o parere sincera despre Tabara Foto Nud - Vlăhița - 2015 :
"De vreo cinci ani m-am obisnuit sa merg, cat de des imi permite timpul, la workshop-uri de fotografie cu diverse teme, in diverse locatii. Ultimul la care am fost, organizat de Attila Soos si ErKE, a fost o surpriza foarte placuta, din cel putin doua motive : calitatea si organizarea. Despre calitate, desi sunt la al treilea workshop cu Attila Soos, sunt mereu impresionat de calitatile sale de pedagog, spiritul sau deosebit de puternic care face grupul de participanti sa fie un grup de prieteni in doar cateva ore. Despre organizare, in primul rand m-a uimit pretul foarte mic pe care l-a anuntat, apoi am incantat de grija permanenta pentru cele mai mici detalii ale organizarii, astfel incat impreuna cu Tamas Zoltan a reusit sa faca totul ( program de curs teoretic, program in locatii, trei mese pe zi, cazare intr-o locatie exclusiva) la un nivel peste asteptarile mele, incat m-am simtit minunat !" - Horia - participant
|
| photo: Pinto Horse |
|
| photo: Pinto Horse "A fost prima mea experienta cu un workshop foto si de la inceput m-am implicat fara retineri. Attila mi-a clarificat din prima si cu usurinta orice aspect organizatoric ce m-a interesat incat mai apoi am avut ocazia chiar sa ma implic creativ cu idei personale adaptate locatiei. Bucuroasa ca existau participanti la fel de incantati sa facem totul sa se intample, ajunsi in Vlahita am descoperit cat de minutios a fost totul pregatit; cazarea exclusiva, grija atenta de a nu ne lipsi nimic si de a ne simti ca acasa, trei mese pe zi si gazde mai mult decat primitoare. Pe cat parea tot confortul mai iesit din comun cu atat mi-am dat seama ca asa este potrivit si natural. Soos Attila si Tamas Zoltan s-au ocupat in mod admirabil de tot ce inseamna teorie, organizare, comunicare si creativitate, in colaborare cu gazda noastra, Fabian Laszlo, Sover Zsolt si inclusiv toti muncitorii turnatoriei! Asa se face ca din prima zi am descoperit nu doar posibilitatile creative surprinzatoare intr-un asemenea cadru ci si o echipa, destul de numeroasa, de oameni curiosi, dedicati si vizibil incantati care a ajuns cu usurinta fascinanta sa comunice creativ. Totul a fost o inspiratie iar eu personal am trecut peste orice ar fi parut un obstacol pentru a oferi si eu la randul meu inspiratie, indiferent de cat am patrulat fiecare coltisor al imensei turnatorii sau ca am dormit 4,5 ore din placerea de a impartasi experiente si rezultate in fiecare seara. Pot doar sa mai spun ca a existat o dinamica de grup foarte creativa atat pe plan profesional cat si personal, apreciez foarte mult profesionalismul cu care s-a manifestat fiecare membru al echipei si sunt recunoscatoare pentru confortul oferit, locatia si accesoriile creative pregatite si primirea gazdelor fata de care imi scot jobenul cu respect si admiratie. Aceasta tabara a fost mult mai mult decat un workshop foto din care am plecat cu creatii vizuale admirabile, am plecat cu o legatura impresionanta interumana care nici nu as fi visat ca ar fi posibila. Va multumesc din suflet pentru energia vitala ce am dobandit-o cunoscandu-va si emotiile ce vor ramane pe veci cu mine!" -Meli -model |
Este a doua oara cand am ocazia sa lucrez cu Soos Attila si sunt convins ca nu va fi ultima oara. Workshopul organizat de el la Vlahita ne-a oferit o locatie extraordinara, inaccesibila in mod normal, fiind vorba de o turnatorie semi-functionala in care am avut acces la orice incapere si utilaje. Prin bunavointa proprietarului au putut fi puse in practica toate ideile individuale ale participantilor la curs.
Ca si cum locatia in sine nu ar fi fost destul de atragatoare, Sooska ne surprinde cu doua modele antagonice, care erau mai mult decat deschise la orice sugestie a noastra. Fetele au fost extraordinare si tin sa le multumesc pentru increderea si rabdarea pe care au avut-o cu un incepator.
Dupa orele de munca din turnatorie ne intorceam la pensiune unde “team-buildingul” care urma ne tinea treji pana la orele diminetii. Am cunoscut oameni extraordinari, am reusit sa invat o tona de lucruri si am realizat fotografii de care sunt mandru.
Le multumesc inca odata tuturor pentru un weekend pe care nu am cum sa-l uit vreodata. Este pentru prima oara dupa multi ani in care la plecare ma simteam ca si dupa primele excursii ale copilariei, in care nu vroiam sa ma intorc la realitatea urbana si monotonia vietii cotidiene. Astept sa ne revedem!" - Jozsi -participant
- BK-model
"Desi e prima oara cand am facut cunostinta cu un workshop foto, de asemenea cu Soos Attila ca si trainer, simt ca trebuie sa spun cateva aprecieri despre aceasta experienta frumoasa. Am ramas foarte placut impresionata de atmosfera prietenoasa creata de trainer si sustinuta de participanti.Iar locatia a fost inedita (o tunatorie functionala dinainte de revolutie), ca un slalom de ecouri dintr-un trecut mai enigmatic.In acest vartej mega-endorfinizant de relevatii si revelatii metalurgice si fotografice, inspiratia a venit din partea trainerului, caruia ii multumesc pentru faptul admirabil de a imparti cu noi viziunea sa personala despre abordarea cat mai creativa a temei si in general a fotografiei, eu si inca cativa fiind mai putin initiati.Avand teoria bine insusita si devenind astfel mai constienta despre posibilitatile creative, rezultatele fotografice nu s-au lasat asteptate. De asemenea de mare ajutor a fost si feedbackul foarte constructiv al instructorului Soos Attila care e un pedagog profi si de gasca smile hangulatjel"
Lavi Fodor-participant
]]>Minunea Lumii nu este un cuvânt aruncat în vânt. Atunci când ne oprim pentru o clipă şi lăsăm lucrurile şi faptele să treacă pe lângă noi, cred că ne e dăruită şansa de a simţi Minunea Lumii, oricare ar fi ea. Minunea Lumii dispare apoi când totul reintră în făgaşul tumultului singular sau declinat, fiindcă, precaută şi vulnerabilă, Minunea Lumii îşi trage înapoi, întru protecţia si vulnerabilitatea, ceea ce are ea mai de preţ: Taina.
Fotografia începe ca multe alte întâlniri şi întâmplări ale noastre, prin a fi o taină sau chiar Taina din Minunea Lumii. Apoi, fotografia se întru-află în lume şi lumeire şi Taina se retrage. Estimp, fotografia hărniceşte întru aflarea, arătarea şi relatarea de lume, dar, rămâne săracă în a mărturisi Minunea Lumii. Abia atunci când fotograful şi fotorafia află intuit sau dovedit despre aceasta, şi el şi ea, cu grijă şi tandreţe, pot să-şi iasă din lume şi să întâlnească Taina, ca apoi, îngăduiţi de aceasta, să poata afla, arăta şi relata chiar Minunea Lumii. De regulă aceasta se întâmplă când fotograful şi fotografia devin 1ul pentru 1ul şi astfel au acces la miezul lucrurilor al Minunii Lumii şi al Tainei care este chiar 1. Se întâmplă acest lucru doar când fotografia şi fotograful vor şi deja ştiu să fie 1.
Pinto Horse, numele indian al lui Sooska, pe numele lui Soos Attila, a ajuns aici, la ceea ce de regulă numim răscruce, fiindcă este piatra de capăt pe cât este început. El a întârziat cu bună ştiinţă, spre tristeţea multora dintre noi, să ne arate ca este 1.
Ocolind sever şi calificat una din staţiile de 1, în cazul de faţă, o întâmplare de profundă mărturisire identitară, stare ce în cazul oricărui artist are formă de agregare sub chipul şi închipuire de arătare către lume, de dar şi dăruire către lume, făcute sub genericul ieşirii în lume, cea a unei expoziţii pesonale. Până acum, Pinto Horse şi celelalte nume ale lui, nu şi-au găsit făgaşul şi rostuirea unei angajări şi actări de astfel de faptă. Dar iată că a venit momentul în care el şi fotografia au găsit în dilema răscrucii momentul, chipul şi închipuirea întemeierii de faptă. Aspiraţia către ea a trebuit să se pârguiască îndelung şi nu puţine au fost momentele în care decizia a fost perpetuum amânată.
Fotograful pursânge, adică martor şi mărturisitor de lume, Pinto Horse a dăruit tot timpul celorlalţi surse şi resurse pentru ca aceştia să poată dărui la rândul lor mai departe. Asta a însemnat însă, că el tot timpul, precum un dascăl, a trebuit să stăruie într-o complicată situare de interval, căruia Aristotel îi spunea „distanţă diafanică” pentru a putea să asigure puntea. Dar a venit şi acest moment, care iată se arată a dar! Aproape sacrificial prin faptul că intimitatea anulării intervalului este făcută să fie vizibilă şi lizibilă către noi ceilalţi. Este momentul în care, la capătul unei lungi şi sacrificiale călătorii întru aflarea rostului şi rostuirii de 1: a fi unic, a fi autentic, a fi original, a fi inovator si pioner, a fost să fie!
Pinto Horse a reuşit un paradox, asemenea unui zbor în care te înalţi către tăriile cerului fără să-ţi ridici picioarele de pe pământ, să rămână fotograful îndrăgostit de fotografierea făpturii umane, cea pe cât de generică, pe atât de singulară, cea în care fotografiezi un model, un model ce adună în el fiinţa, fiinţarea şi făptura, fizicul şi metafizicul şi s-a unit printr-o magie şi vrajă aproape alchimică cu modelul. Şi pentru că acest lucru trebuia să poarte şi un nume care să vestească şi să ne călăuzească către înţelesul, atât cât trebuie să se înţeleagă dintr-o taină. Iată că s-a ivit, iscat, şi titlul pentru această lucrare care este deodată şi mărturie şi mărturisire, şi dar şi sacrificiu, şi expoziţie şi eveniment, şi sărbătoare şi lecţie. Titlul este simplu, dar el este atât cât trebuie să se arate dinspre Taina care l-a îngăduit şi pe care şi-a îngăduit-o pentru noi şi pentru el, expoziţia şi tot ce se află dincoace de ea se cheamă pur şi simplu 1+1. Explictul întâmplării stă în grafia fizică şi aritmetică a acestui 1+1, iar optima revelare de Taină şi metafizicul întâmplării stă în paradoxul rezultatului care ne dăinuie aproape legatară mărturia şi mărturisirea că 1+1 sunt 1.
P.S. întru până la urmă poate o necesară desluşire, chiar dacă această desluşire va supăra câte ceva din Taina care l-a îngăduit şi-i e prietenă, vom spune că 1+1 care sunt 1, închipuirea de vizibil şi lizibil pune laolaltă atât cât trebuie din făptura şi trupul modelului fotografiat cu atât cât trebuie din ce are cel mai de preţ indianul Pinto Horse, adică coama lui, respectiv părul lui lung la care ţine atâta şi care îl reprezintă.
"Erotismul se naște din posibilitatea unei mișcări.El aparține împărăției viselor" Jean-Francois Somain
Termenul de erotism în artă a apărut destul de târziu, în 1841, în limba franceză, însă explorarea și exprimarea acestui spațiu extrem de intim, a fascinat natura umană dintotdeauna. În culturile vechi, India, China, Japonia, sexualitatea este ca o rugăciune, ea făcând parte din filozofiile și religiile zonei. Acest univers poetic al aventurii iubirii a fascinat și a incitat în fel și chip TOATE culturile planetei. Unele mai explicit exprimate, alteleînvăluite în voaluri fine, în mister sau timidități, amorul/iubirea/eroticul, este, au fost și vor fi explorate atât timp cât ființa umană va face umbră pământului.
Odată cu inventarea fotografiei, artistul a avut bucuria de a putea explora erotismul printr-un mijloc nou, printr-o formulă ce va înflăcăra imaginația acestuia, transformându-l într-un "sclav privilegiat" al sexualității. Fotografia erotică apare intr-un moment în care lumea/societatea, eliberată in mare masură de chingile dogmelor religioase, era pregătită deja pentru acest nou mediu vizual și pentru o nouă abordare, chiar dacă au existat și momente de convulsii social-morale. Fenomenul nu a putut fi oprit. Fotografia erotică respira, se născuse!
Ceea ce era nou și surprinzător atât pentru artistul fotograf cât și pentru spectatori era faptul că în fotografie, corpul uman reprezintă reflecția realității și nu mai poate fi retușat sau ascuns, aici, fiecare imagine îngheață un moment de adevăr iar uneori e mai bine ca adevărul să nu fie știut...
Acesta a fost momentul în care fotograful s-a descătușat de rigorile societății și a vechilor arte, îmbrățișând fotografia erotică într-o expresie vizuală nouă, neexplorată. De atunci și până în prezent nenumărați fotografi au căzut "victime" al acestui teritoriu veșnic explorabil, lăsând în urma lor impresii și expresii ce dezvăie și uimesc continuu.
După un parcurs fotografic plin de încercări și experiențe, după ce și-a făcut intrarea în spațiul fotografic artistic cu expoziția 1+1, iată-l acum pe Sooska, provocat și provocând un nou subiect cu tematică erotică.
Expoziția Rainbow Eyes vine să ne confirme faptul că expresia eroticului în fotografie nu are limite. Experiment/provocare/incitare, într-un limbaj conceptual personal, în care gestul de autor este extrem de prezent, în care limitele intimității sunt puse la zid, aceasta este în câteva cuvinte, expoziția pe care o propune Sooska, de aceasta dată.
Am certitudinea că această expoziție va fi o reală provocare pentru fiecare dintre noi, o punere la încercare a propriilor limite.
visual artist/photographer Oana Pop
Experiența unui model…
“Știm cu toții ca femeia reprezintă sexul frumos, când spui femeie te gandești la atribute precum delicatețe, senzualitate, gingășie, mister. Da, am spus mister; noi femeile mult mai repede ne deschidem picioarele decât sufletul. E de parcurs o cale mai lungă pentru a descoperi sufletul unei femei; în expoziția Rainbow Eyes, Pinto Horse asta a încercat să facă, să combine ochiul, în care este reprezentat sufletul, cu partea cea mai intimă a unei femei – vaginul - văzut ca un simbol pentru naștere sau renaștere, noutate, început. Să privim așadar vaginul ca pe un simbol, exact așa cum se înțelege din fotografiile din expoziție, fotografii în care se exprimă delicat erotismul și în care nu este prezentă sexualitatea, vulgaritatea.
Mai mult decât atât, viziunea artistului merge chiar și mai departe, el dorindu-și să surprindă femeia exact asa cum este ea, unică. Din acest motiv, pentru expoziția Rainbow Eyes, au participat 11 modele. Pinto Horse a încercat și pot spune că a și reușit să arate unicitatea fiecărei femei, nu prin ochii sau trăsăturile lor faciale, nu prin formele trupului, ci printr-o parte a corpului la care accesul este mai dificil. Aș putea merge chiar mai departe, să spun că ochiul folosit pentru fiecare model reflectă chiar o parte din personalitatea acestora, iar asta pentru că ochii, care au fost de dimensiuni și culori diferite, au fost aleși de fiecare model în parte. Ochiul ales, spune Pinto Horse , “o reprezintă pe ea ca femeie, nu doar vaginul”.
Mi-a plăcut mult ideea când am auzit-o, m-a încântat chiar! Nu-mi venea să cred că cineva chiar s-a gândit la așa ceva și nu numai că s-a gândit, dar a și avut suficientă cutezanță încât să pună în aplicare.
Poate că vă întrebați cum de am acceptat să particip ca și model. Uneori mă mai gandesc și acum la asta J. Știu că am privit totul ca pe o provocare, un pas în afara zonei de confort. A fost un dram de nebunie (numiți-o cum vreți), pentru care mi s-a oferit o ocazie unică și nu aveam de gând să o las să-mi scape printre degete. Refuzam gândul de a nu experimenta asta. Eram mult prea curioasă și aveam o mulțime de întrebări ce-și așteptau răspunsul (Pot eu să îndrăznesc atât de mult? Pot să-mi împing chiar atât de mult limitele? Sunt în stare să îmi permit doza aceasta de nebunie?)”
si un articol cu Rainbow Eyes
si un articol cu Rainbow Eyes
„Az erotika egy mozdulat lehetőségéből fakad, és az álmok birodalmának része.” Jean-Francois Somain
Az erotika fogalma a művészetekbe igencsak későn, 1841-ben tört be, azonban mindig is lenyűgözte az emberi természetet ezen végtelenül intim tér kifejezése és felfedezése. Az olyan időtálló kultúrákban, mint az indiai, a kínai vagy a japán, a szexualitás, akárcsak az ima, a régió filozófiájának és vallásának szerves része. A szeretet kalandjának e költői univerzuma számos tekintetben izgatta a világ össze művészeti ágát. Néhány esetben kifejező módon, míg másokban finom fátyol alá rejtve, titokkal és szeméremmel takarva vetette fel fejét a szerelem, a szeretet, az erotika, melyek ősidőktől fogva és mindörökké felfedeztetnek, míg ember talpa jár a földön.
A fotográfia feltalálásával a művésznek lehetősége nyílt az erotikát egy új szemszögből, egy új eszköz révén felfedezni, szárnyakat adva a képzeletnek. A művész így a szexualitás kitüntetett rabszolgájává válhatott. Az erotikus fényképészet egy olyan időpontban jelent meg, mikor az emberiség, megszabadulva a szigorú vallási dogmák láncaitól, készen állt erre az új vizuális eszköz és megközelítés fogadására. Bár voltak társadalmi és erkölcsi fenntartások iránta, a jelenség megállíthatatlan volt. Az erotikus fényképészet lélegzett, élt!
Mind a fényképész, mind a szemlélők számára új és letaglózó volt az emberi test realitása, hiszen ez a valóság tükre, melyet sem elrejteni, sem megváltoztatni nem lehet. Minden képbe az igazság egy pillanatát fagyasztják; az igazságot pedig néha jobb nem tudni.
Ez volt a pillanat, mikor a fényképész kilépett a társadalom és a régi művészetek szigorából, az erotikus fényképészet új, felfedezetlen képi kifejezése felé fordulva. Azóta napjainkig számtalan fotográfus esett áldozatul ennek a mindig újat mutató területnek, maguk után hagyva örökkön feltáró és lenyűgöző benyomásaikat és kifejezéseiket.
Egy próbatételekkel és tapasztalatokkal teli út végén, miután belépett a művészi fényképészet területére az 1+1 című kiállításával, Soóska egy újabb erotikus témán felbuzdulva alkotta meg az új kiállítás anyagát, Szivárvány Szemek címmel.
A Rainbow Eyes kiállítás is igazolja, hogy az erotika kifejezése a fényképészetben határtalan. Kísérlet, kihívás és ösztönzés ötvözete egy személyes fogalmi nyelvezetben, melyben a szerző rendkívüli módon van jelen, mely az intimitás határait sarokba szorítja – néhány szóban ezt ajánlja fel nekünk Soóska.
Visual artist/photographer Oana Pop
Egy modell tapasztalata:
„A nő a szebbik nem. A nőre gondolván az embernek a gyöngédség, az érzékiség, a huncutság, a titokzatosság jut eszébe. Valóban titokzatos, hiszen mi nők sokkal hamarabb széttesszük lábainkat, minthogy lelkünket feltárnánk. Hosszú az út egy nő lelkének megismeréséig. A Rainbow Eyes kiállítás során Pinto Horse mégis megpróbálkozott ezzel, egyesítette a lelket, melyet a szemek lelképeznek a nő legintimebb testrészével, a vaginával, a születés és újjászületés, az újdonság, a kezdet szimbólumával.Tekintsük hát a vaginát szimbólumnak, ahogyan azt a kiállítás képei is sugallják. Képek, melyekben az erotika gyöngédsége kerül kifejezésre, nem pedig a szexualitás és a vulgaritás.
Sőt mi több, a művész elképzelése még ennél is tovább halad. Célja, hogy a nőt úgy ábrázolja, amilyen: egyedinek. Ebből az okból kifolyólag 11 modell volt része a Rainbow Eyes projektnek. Pinto Horse megpróbálta – s bizton állíthatom, sikerült is neki – megmutatni minden egyes nő egyediségét. Nem az arcvonásaik vagy szemeik által, nem testük vonalait felhasználva, hanem egy olyan testrészen keresztül, mely nehezen hozzáférhető. A fotózáskor használt szemek igenis tükrözték a modellek személyiségének egy részét, hiszen a különböző színű és méretű szemeket maguk a modellek választották ki. A választott szem, Pinto Horse szerint, a nőt jellemzik, nem a vaginát.
Az ötlet már első hallásra is nagyon tetszett, elragadtatott! Nem tudtam elhinni, hogy valaki tényleg gondolt erre s volt elég merész a gondolatot megvalósítani.
Talán megkérdezné az olvasó, miért vállaltam el a modellkedést. Néha magam is elgondolkodom ezen, még most is. Kihívásként tekintettem rá, kilépőként a komfortzónából. Csipetnyi őrültség volt, nevezzék, aminek akarják, melyre egyszeri alkalom adódott s eszem ágában nem volt veszni hagyni. Megtagadtam még a gondolatát is annak, hogy ne legyek részese a tapasztalatnak. Túlságosan kíváncsi voltam, tele kérdésekkel, melyek válaszukra vártak: Eléggé merész vagyok én ehhez? Kitolhatom épp ennyire határaimat? Megengedhetem magamnak ezt a mértékű őrültséget?”
- ‘Eroticism is born from the possibility of a movement. It belongs to the kingdom of dreams’ Jean-Francois Somain
The term eroticism in art has appeared somewhat late, in 1841, in French, but the exploration and the articulation of this extremely intimate space has always fascinated the human nature. In ancient cultures: India, China, Japan, the sexuality is like a prayer, belonging to the philosophies and the religions of the area. This poetic universe of love affair has fascinated and incited in many ways ALL cultures of the Earth. Some were more explicitly expressed, others enveloped in fine veils, in mystery or shyness, affection/love/eroticism is, were and will be explored as long as the human kind will roam the Earth. - With the invention of photography, the artist had the joy of exploring eroticism through a new mean, through a formula that will ignite his imagination, turning him into a ‘privileged slave’ of sexuality. Erotic Photography occurs at a time when the world / society, freed from the shackles of religion was already prepared for this new visual medium and for a new approach, even though there were moments of social and moral convulsions. The phenomenon could not be stopped. Erotic Photography took its first breath and it was born!
- What was new and surprising for the photographer as for the the spectators was the fact that in photography the human body represents the reflection of reality and cannot be retouched or hidden, here every image freezes a moment of truth and sometimes it’s better that the truth should not to be known.
- This was the moment in which the photographer was freed from the rigours of society and of other arts, embracing Erotic Photography in a new, unexplored visual expression. From then until now countless photographers have fallen ‘victim’ of this never-ending explorable territory, leaving behind impressions and expressions that continually reveal and amaze.
- After a photographic journey full of trials and experiences, after making an entrance in the artistic photographic space with the 1+1 Exhibition here is Sooska challenged by and challenging a new subject with an erotic theme.
- Rainbow Eyes Exhibition confirms that the expression of eroticism in photography has no limits. Experiment/challenge/incitement in a personal conceptual language in which the gesture of the author is highly present, the boundaries of privacy are put to the wall, it is in a nutshell the exhibition that Sooska is proposing this time.
- I am sure that this exhibition will be a real challenge for each of us, a test of our own limits.
- visual artist/photographer Oana Pop
- The testimonial of a model…
- ‘We all know that women are the fair sex, when you say woman you think of characteristics like gentleness, sensuality, tenderness, mystery. Yes, I said mystery; we women are opening our legs faster than our soul. You have to go a longer way to discover a woman’s soul; in Rainbow Eyes exhibition, Pinto Horse has tried to do this, to combine the eye, which represents the soul, with a women’s most intimate part - the vagina - seen as a symbol for birth and rebirth, novelty, beginning. Lets therefore look at the vagina as a symbol, exactly as the meaning of the photos in the exhibition, photos that express delicately the eroticism and not sexuality, vulgarity.
- Moreover, the artist's vision goes even further, wishing him to capture the woman exactly as she is, unique. For this reason the exhibition Rainbow Eyes is involving 11 models. Pinto Horse tried and I can say that he succeeded to show the uniqueness of every woman, not through the eyes or their facial features, not body shapes, but by a body part to which access is difficult. I could even go further to say that the eye used for each model reflects a part of their personality, and that because eyes of different sizes and colors were chosen by each model. The chosen eye, says Pinto Horse ‘represents her as a woman, not just the vagina’.
- I liked the idea when I heard it, I was excited even! I could not believe anyone even thought about that and not only thought, but he also had enough courage to implement it.
- Perhaps you are wondering how I agreed to participate as a model. Sometimes I think about it smile hangulatjel
. I know I saw everything as a challenge, a step outside my comfort zone. It was a touch of madness (call it as you wish), for which I was given an unique opportunity and I was not going to let it slip through my fingers. I was refusing the thought of not experiencing this. I was too curious and I had a lot of questions and waiting for the answer (can I dare so much? Can I push my limits that much? Am I able to allow me this dose of madness?) ‘
]]>
De cateva saptamani ne preocupa protestele Salvati Rosia Montana... iubirea noastra fata de natura ne orbeste... din cauza asta nu putem vedea adevaratele avantaje ale proiectului minier de la Rosia Montana!
Momentan turismul in zona respectiva este destul de putin...
dar!!!
peste 14 ani, cand corporatia dispare, ne va lasa multe multe lucruri pretioase!!! Defapt, atunci va incepe dezvoltarea adevarata a Rosiei!!! Cum se poate ca nimeni nu vede posibilitatile nelimitate pe care ni le vor lasa gratis!!!???
Na? :-) nici acum nu-ti vine in minte nici-o idee creativa??? off...
Hai sa luam impreuna oportunitatile cu care ne va intampina anul 2027:
Cianura are o calitate: omoara! atunci sa o folosim exact pt ce stie sa faca cel mai bine! - evident fara agresivitate!
Cum? Foarte simplu.
O punem in sticlute si o vindem sinucigasilor! (transport gratuit pt Canada!)
Sa ne gandim putin si la ei. Saracii nu au nici-un serviciu, nimic nimic... si asa sunt nevoiti sa se foloseasca de solutii demodate, pastile (nu-i sigur, poate supravetuiesti), franghia...off unde traiesti? adica na... unde nu vrei sa traiesti? :-) in evul mediu???, te arunci de pe o cladire (asta cat de cat e ok ca macar se intampla ceva in oras), glont in cap ( cred ca te uiti la prea multe filme de actiune...este foarte teatral si banal.. ah!!! cu un glont de aur??? ooo, stai ca asa suna mult mai bine!, vezi... putin stil, creativitate si merge) deci... trebuie sa le oferim si lor servicii de calitate! nu ii putem discrimina!!! banii lor sunt la fel de buni ca celor care nu au de gand sa se sinucida!
Dar cum facem...hm
construim hoteluri in jurul lacului. Hoteluri de cinci stele, si incet incet ar veni foarte multi sinucigasi din toata lumea (politicienii si canadienii 50% reducere, chiar si in sezon!) sa-si termine calatoria pe pamant. Mna, si acuma deja sunt convins ca te-am impins spre vale si incep sa-ti vina idei... :-) Sala de fitnes, wellnes, salon de coafura, masaj, bordel, restaurante chinezesti, traditioale romanesti, spaniol tot ce vrei! - calarie, turism mortal ooups scuze... turism montan! adica cianturism!!! Studio Foto, da un studio neaparat trebuie... ganditi-va... toti avem poze la kilogram cu primul an din viata noastra, atunci de ce e ciudat sa fie un album si cu ultimul an (zile..) din viata? construirea unui aeroport si asa mai departe pana la pompe funebre si firma de transport international specializat pe cadavre. Cate locuri de munca!!!!! wooaw!!!
apoi...
punem in sticlute de 3ml, 5ml, 10ml, 50ml, (cantitati mai mari doar pt Canada putem transporta) si incepem sa le exportam.
(o paranteza... oare ce ar fi daca am ambala in sticlute de 50ml si in fiecare zi am trimite 100 de bucati in Canada cu o firma de curierat si cu un text de genu: "asta ati uitat aici, folositi cu sanatate"? odata tot s-ar termina...)
mna? deja am iesit din ceata asai? vedeti perspectiva infinita si voi?
eu deja stiu exact ce afacere o sa-mi deschid acolo!!!!
o sa fac un mic depozit unde sinucigasii pot lasa lucrurile personale
cand iau ultima ciana...ooofff scuze, cina vroiam sa spun! :-) (card bancar, bani, aur, actiuni, talonul si cheile masinii) evident cu un contract de mostenire pt firma mea cu tot ce are valoros :)
Si acuma cateva cuvinte pt toti cei care sau gandit vreodata sa se sinucida:
Va rog din suflet, mai rezistati putin, minim 14 ani plus amenajarile, constructiile deci sa zicem 20 de ani. va rog... pt mine amanati putin... inca 20 de ani, nu e mult, si puteti sa lucrati mult pana atunci sa adunati multi bani, case, masini.. merita!(pt mine) apoi va astept cu drag :-)
De exemplu putem denumi lacul de cianura: "lacul rosu II." sau "lake of souls" sau "Kill Bill"...
De ani de zile ascult: "oai... tu nu ai fost niciodata in Vama?" Cand m-am intors in tara (cum 5 ani) nici nu auzisem nimic despre "vama"... de atunci, incontinu :-) Doar doua informatii am avut pana acuma despre vama:1. oaiaiai, pfffoau ce super mega giga tareee eee!!!
2. "acolo mi-au furat aparatul foto"... in cel mai bun caz: "mi-au taiat cortul" , "mi-au furat sacul de dormit" etc..
Evident ca cea de-a doua impresie mi-a ramas in cap... asa ca mi-am propus: daca eu voi ajunge vreodata in vama: - nu duc aparat foto, fac rost de un cort de 50 de ron de la Cora, nu iau cu mine nimic valoros, banii si actele vor fi la mine tot timpul, ... :-)
Probabil din cauza asta nu am fost atras de idea sa ma distrez acolo.
in 29 aprilie Carmen mi-a propus sa mergem de 1 Mai si de Paste in Vama, adica "maine"... :-) he... imi place spontaneitatea... asa ca am zis hai sa mergem si asa am ajuns de 1 mai in Vama.
Aproape cum mi-am propus asa si am facut:
Nu am luat aparatul foto cu mine! Nu am dus cu mine niciun lucru valoros si totul am avut in borseta :-)
Cand am ajuns, am ales locul cel mai bun pt cort, bine vizibil de la Stuf :-)
Desi aparatul digital l-am lasat acasa, totusi nu mi-am permis sa pornesc pe drum fara aparatura foto, asa ca am luat cu mine aparatul pe film compact si subacvatic Fuji cu 38mm :-) acesta tot timpul era cu mine la gat!!! Am fost acolo ca un fotograf "limitat"la max. 36 de cadre pt 5 zile... Stiti ce s-a intamplat? cand am pornit inapoi spre casa eram la cadrul 22... de 3 ori m-am gandit inainte sa apas pe buton, ...foarte interesant sa faci cadre "altfel", sa fii atent la altfel de datalii.
Am fost la doua concerte faine: Kultur Shock, si pe ceilalti nu am reusit sa aflu cum se numesc, dar o sa ii caut cumva, ca merita baietii!
Aproape pe toata durata "minivacantei" am avut 3 ochi :-)
1.fotograful
2.activistul Greenpeace
3.barbatul
1. Fotograful cum v-am spus a avut experiente "vechi-noi"(vechi: fotografiatul pe film, nou: numai prin 38 mm :-)
2. activistul - a fost super dezamagit!!!
3.barbatul - se bucura ca a avut o companie perfecta!!! (in 5 zile nu am gasit 2 fete deosebite pe toata plaja...)
Putin despre dezamagirea activistului...
La un moment dat mi-a fost rusine ca apartin acelasi rasei care polueaza Pamantul! 80% au aruncat gunoiul langa cort, la Stuf... peste tot...
Era dezastru... in fiecare dimineata au venit vreo 10 gunoieri sa adune mizeria altora... Eu asa am spus ca un sezon intreg as lasa gunoiul acolo si la anul cand vin din nou sa fie surprinsi ca nu au loc de cort doar pe PET-uri.
Inteleg eu... suntem tineri... studenti.. ne distram, bem... ne imbatam...ok! dar de ce trebuie sa facem chiar in asa hal??? si noi vorbim despre cultura? civilizatie? offf... partea asta m-a disperat!
no comment.
Dar hai inapoi la lucrurile bune :-)
Am cumparat un yo-yo care lumineaza!!! :-) si merge super (doar 7 ron :-)
Am aflat despre obiceiul genial al Vamei: in fiecare zi la rasarit Stuf pune piesa Bolero si asa se incepe ziua! Foarte fain!!!Merita vazut, trait momentul acela! Recomandare speciala: este antistress, calmant, si plina de energie pozitiva si pace!
Papa la Soni! - va recomand! in fiecare zi mancaruri proaspete si gustoase! Bors de Rata, Ciorba cu Tarhon, Gulyas, Tocanita si multe bunatati gatite de Soni personal! (Cine a fost la deschiderea Oranjeriei isi aminteste de vinetele lui Soni...yami!)
Muzica a fost foarte buna! :-)
concluzia:
Nu regret ca am fost! :-)
(pozele de mai sus au fost facute cu telefonul)]]>
Azi am avut o discutie interesanta cu prietenii, colegi fotograi, si incerc sa redau partile mai interesante :-) Fiindca eu am mai multa experienta de viata/fotografiere mi-au pus niste intrebari, care m-au determinat sa formulez niste raspunsuri evidente, dar niciodata nu le-am pus asa unul dupa altul in propozitii, si la sfarsit m-am mirat si eu!
M-au intrebat, de ce sunt nemultumit, de ce nu ma simt atat de bine, desi practic hobbyul meu din copilarie si putini pot spune ca hobbyul lor le este si meserie...?
|
| http://www.facebook.com/pintograf |
Apoi m-au intrebat ca de ce nu mai folosesc medium format-ul meu? Adica Mamiya RB67...
Na aici mi-au bagat cutitul... :-)
Nu cred ca mai trebuie sa continui sa aflati raspunsul, dar totusi va prezint socoteala mea...Acum un set performant de medium format cu 3 obiective (si sa nu uitam de calcuratorul potrivit ca sa putem prelucra fotografiile facute cu un Phase One, sau Hasselblad de 80 de megapixeli...) este in jur de 80.000.-de euro... nu trebuie sa fii un matematician sa poti face o comparatie. Atunci am reusit sa trec la medium format cu trei salarii, ah... stati linistiti! la momentul de fata nu castig 25-30 de mii de euro pe luna... daca asa ar fi atunci ar fi la fel ca in 2000 si nu as zice nimic :-) :-) :-)
La sfarsitul discutiei stiti ce le-am spus? :-))))
- Stiti ce? chiar daca mi-ar da cineva 100 de mii de euro, nici atunci nu as cumpara!!!
Este atat de aberant ca producatorii cresc artificial preturile si pur si simplu nu vreau sa platesc o suma ireala pt un aparat foto care peste 5-6 ani... va fi inutil pe raft undeva... Punct! :-)
|
Si ca intotdeauna o paranteza :-)
Nu se leaga direct la cele de sus, dar totusi, au legatura, mai ales cu ultimele propozitii...
Doi colegi de ai mei au aparate Nikon si deodata a murit opturatorul la fiecare. Unul are D300, celalalt D80, fiecare dupa 80 de mii de declansari... pfff ce?????e ceva normal? aloo NIKON! ce faceti voi acolo??? :-) Un alt coleg are probleme cu noul D7000 al lui cu focalizarea si cu slot-ul de card. Celalalt se plange ca service-ul din Bucuresti vrea sa-i schimbe cauciucurile pt o avere, fiindca cica este ceva normal la brandul de mai sus ca se dezlipesc cauciucurile peste tot... un alt coleg cu D800 nu a reusit sa faca fotografii de pe calculator la o prezentare (evident telefoane la service, dar nu au reusit sa rezolve problema... cica cablul usb era prea lung...) atunci au bagat un Canon, si la el nu a fost prea lung cablul :-)))))
Va rog din suflet, nu ma intelegeti gresit! eu am Pentax, nu am nici-o problema nici cu Nikon, nici cu Canon, dar asta se intampla momentan in jurul meu si ma mira! Daca nu se intampla aici in fata mea as zice ca exagereaza baietii, dar din pacate, e trist si adevarat... sau sunt doar niste coincidente...:) si sa nu uitam ca vorbim despre niste echipamente extrem de scumpe!!!
Primul meu Pentax istD era testat de ei pt 80 de mii de declansari... a mers pana la 367.650 mii de declansari... cu asta nu spun ca e mai bun!!! deloc! doar ca e ciudat pt. o firma ca ei, ramasi cu mult in urma celor "mari" ... si totusi...
]]>
|
| foto: www.pintograf.com |
|
| foto: www.pintograf.com |
|
| EPSON L800 |
hm... eu nu prea ma inteleg bine cu datele tehnice... dupa ce mi-a enumerat calitatile imprimantei... i-am spus ok mersi pt informatii... :-)
La targul foto, m-am oprit la standul Epson si am intrebat de noua imprimanta...
Dupa ce am intrat in discutii legate de ErKE, de studio... am ajuns la posibilitatea de a testa un Epson L800... la Expozitia Canina din Cluj.
Pana la urma am mai avut 2 zile pana ce trebuia sa trimitem inapoi imprimanta...
Atunci am invitat membrii ErKE sa testeze... am scos cateva cadre de la mine si atunci a fost prima surpriza!!! Chiar erau de calitate foto!!! Cand au vazut primele printuri de la mine colegii au inceput sa vina, sa trimita prin mail poze ca sa le listez... in ultimele doua zile era nebunie in studio :) veneau oamenii si se mirau de calitate! :-)
Singura problema pe care am avut-o atunci a fost ca nu puteam sa folosesc cu Machintosh fiindca nu era inca driver la el. Dar de atunci s-a rezolvat si asta.
Ne-am intalnit de 2-3 ori si am facut planuri...
Tinutele ei sunt crosetate si vroia ceva atmosfera de iarna, frig etc. Trebuie sa mentionez ca suntem in iulie :-) ... si budget-ul nu ne permite o excursie la polul nord :-) ...
Ne-am gandit in diferite locatii... dar pana la urma am ramas sa facem in studio, asa ca eu trebuia sa "rezolv" sa fie destul de frig in Lighthouse Studio. :-)
paranteza:-) V-am mai povestit ca eu, cand am lucrat in Budapesta, pt revistele Playboy, Elite, Penthouse lucram pe film, mai precis pe diapozitiv. Care este diferenta majoara? Cand lucrezi pe film si apesi pe butonul de declansare a aparatului, atunci se intampla totul! deci ce a iesit din aparat trebuia sa predai la redactie... Azi cum lucram pe digital? "hai lasa... scoatem/punem ulterior in photoshop"... propozitia asta aproape la fiecare sedinta este rostit de cineva... cel putin o data...
Sunt de acord cu postprocesarea! sa nu ma intelegeti gresit :)
dar este o diferenta mare intre "postprocesare" si "photoshop-are". Postprocesarea (in intelesul meu) inseamna corectiile necesare - contrast, culori, sa zicem, si o mica corectie a unor defecte ale pielii... cand deja te bagi sa scoti elemente din cadru sau sa faci modificari majoare, manipulari, pt mine este altceva... cu toate astea, consider ca trebuie sa ne folosim de tehnica aceasta noua - fiecare dupa gustul lui (rasucit sau nu:-):-) dar cred ca un fotograf bun trebuie sa fie in stare sa faca multe lucruri/modificari etc din aparat in momentul declansarii!
O recomandare: daca puteti sa faceti ceva "modificari" in momentul cand apasati pe butonul de declansare faceti-o!!! un exemplu: exista filtre foarte bune care au efecte pe care, ulterior, cine se pricepe bine, le poate sa faca din Ps. Dar, pt cei care nu doresc sau nu se pricep sa modifice fotografiile ulterior, este recomandat sa le foloseasca! De exemplu un filtru soft care este foarte util la portrete, nuduri sau diferite abordari artistice al unei teme.
Deci... stiam ce vreau dar ne-au lipsit accesoriile "profesionale"(diferite spray-uri care sa faca efectul de floare de gheata...exista!) asa ca trebuia sa improvizam la fata locului :-)
Am comandat de la Technic Glass un geam de 120x180cm apoi marginile le-am dat cu pudra de talc si cu un ziar am sters ca sa fie cat mai neregulat. In spatele sticlei statea modelul.
Aceasta sticla a fost "layer"-ul analog :-)
Ulterior, in PS, am ajutat putin acest efect de floare de gheata cu contrast si culori.
Bilutele, sau fulgii de zapada, cum doriti :-) pur si simplu au fost aruncate cu o mare precizie de catre Tea Mot (designer) :-) , dupa cateva incercari a iesit acest cadru :-) ...
Vreaau sa multumesc pt echipa care m-a ajutat in acest proiect, fara ei nu puteam sa realizez aceasta sedinta!
Gabriela Popescu - Make Up
Mihaela Vanca - designer, asistent
Tamás Zoltán - fotograf, asistent
Bethlendi Tamás - fotograf, asistent, making of video (in curand... :-)
Bartha Lóránd - fotograf, asistent
]]>
|
| foto: pinto horse |
Trebuie sa va spun ca participantii workshop-urilor au fost foarte entuziasmati, foarte creativi si a fost o placere sa lucram cu ei, cred ca pot sa spun asta si in numele Oanei.
Eu cred ca un workshop bun nu depinde doar de cel care il tine..., depinde de atmosfera, de participanti de model si de multe alte "condimente" :-) De data asta fiecare workshop a fost putin diferit. Fiecare a avut o atmosfera speciala.
Am un "proverb": "cine stie face, cine nu preda!" - este o exceptie... si asa consider ca eu acolo ma incadrez... "cine face in timpul saptamanii si in weekend, in timpul liber, imparte experienta lui cu cei care sunt interesati" :-)
In prima zi am tinut doua ture unde ne-am jucat putin cu blitzurile de studio, le-am combinat cu lumina naturala, ambientala apoi am folosit doar becul de modelare... umbrele, reflectoare...
|
| foto: Roberto Iosupescu |
|
| foto: Nick Costandache |
In total a fost o experienta frumoasa, am cunoscut multi oameni/fotografi buni! Multumim pt invitatie!!!
|
| foto: Livia Mihut |
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
paranteza obisnuita... 
|
| foto: Roberto Iosupescu |
Am inceput un proiect anul trecut pt un designer (Loredana Novotni). Tema ei era "Sacrificiu". Nu as dori sa ma complic in detalii... cine este interesat gaseste conceptul pe blogul ei aici.
Deci, am inceput sa fac niste scite, planuri pt niste fotografii fashion pe aceasta tema. Mi s-a parut o tema interesanta, dar din start stiam ca va imparti publicul in doua parti... :-) dar asta nu m-a impiedicat deloc sa continuu sa lucrez, ba, dimpotriva, asta si doream :-)
Prima fotografie a fost realizata in studio cu un cap de capra (real), sange (artificial) si o maceta.
|
| SACRIFICE |
Sedinta asta a tinut cam jumatate de ora. De ce? Fiindca am avut acest cadrul in cap si stiam exact ce doresc sa fac. Nu treuia decat sa realizez exact ce planuisem. Singurul lucru care a fost mai dificil si nu m-am gandit la el a fost lama cutitului. Defapt, pt asta a tinut jumatate de ora, ca dupa setarea luminilor (un singur beauty dish din fata si pe fundalul negru un snut cu un gel rosu) trebuia sa fac o serie de cadre ca sa se vada lama cutitului, trebuia indreptat spre sursa de lumina putin ca sa se reflecte bine si sa se vada stropii de sange pe lama.
Si de data asta au fost unii care au comentat pt capul adevarat de capra, dar la asta m-am asteptat... :-) Trebuie sa precizez ca animalul a fost "sacrificat" pt a fi consumat iar dupa sedinta capul a fost dat la un artist (sculptor) care a realiyat si cutitul din poza si care a folosit coarnele pentru fabricarea unui alt cutit :-)
si paranteza obisnuita...
Nud? Pornografie? Arta?
Despre ce este vorba?
In priul rand as vrea sa dau o definitie a cuvantului "nud". "Nud" inseamna un corp uman gol. Trebuie sa clarificam acest lucru fiindca oamenii de multe ori confunda cu pornografia. Este ciudat si interesant cate retineri avem fata de o poza nud... si motivele retinerii sunt si mai ciudate...
Cand ne nastem nimeni nu zice "wow ce pornografie", ce dezgustator e bebelusul "nud", gol... Cand se naste un copil nimeni nu are probleme cu nuditatea! Este ceva foarte natural, obisnuit, omenesc, firesc...
Peste cativa ani, sa zicem 18 :-) , daca facem fotografii cu aceeasi "imbracaminte", multi protesteaya si zic ca este dezgustator... si porcarii de genu...
Ce se intampla in acesti 18 ani defapt? - reusim sa "imbracam" bebelusul cu prejudecati, cu "normele" create de diferite religii, de diferite persoane care au puterea de a convinge mase mari de oameni si asa mai departe...
Cand cineva spune despre un nud artistic ca e "pornografie" de obicei il intreb daca a facut vreodata "pornografie" in viata lui, fiindca se pare ca nu prea :-)
Am continuat proiectul dar, de data asta, am folosit corpuri umane "sacrificate" ca un fel de altar uman pe care a fost asezat modelul in rochia creata de designer.
Din cauya parantezei de mai sus, a fost destul de greu sa gasesc modele pt acest proiect, desi am precizat ca fetzele, identitatea, lor va fi "ascunsa". Din acest motiv nici nu pot sa va arat making of-ul de la aceasta sedinta...
Pana la urma in loc de 14 oameni au venit numai 7 :-(
|
| THE SHRINE |
Si de data asta a fost destul de usor fiindca stiam exact ce vreau sa fac. In schimb, am intampinat dificultati de care doar atunci puteam sa-mi dau seama... De exemplu pozitia finala a modelelor a iesit doar la a treia incercare, fiindca in primele doua inca toata lumea era timida si nu prea au vrut sa stea foarte stransi unul de altul :-) la a treia incercare deja au facut perfect tot ce le-am cerut :-) (poate sa scape cat mai repede! :-)))))
Iluminarea a fost facuta cu un beauty dish de sus, exact deasupra modelelor, am ales acest modelator fiindca am dorit o lumina directionata si cu umbre destul de puternice. Am vrut sa trag la o diafragma de 16 pt asta am folosit blitzul cel mai puternic de 1000w.
Aparatul foto a fost pus pe un boom si declansarea a fost facuta de pe un laptop.
Multumesc foarte mult tuturor celor care m-au ajutat, modele, make up, asistenti!!!
si neaparat trebuie sa "multumesc" si persoanei care a reportat aceasta poza pe FB :-)))) ....]]>
|
| foto: www.pintograf.com |
Cam cu 2 ani in urma am intalnit prima oara pe modelul din fotografiile de mai jos intr-o cafenea in Cluj. M-a inspirat si tot am planuit o sedinta cu ea. Speram sa fie de acord...
Cu doua saptamani in urma am intrat la o cafea si ea a adus in vorba fotografia. Vazuse pe site-ul meu lucrarile mele si i-au placut. Atunci am invitat-o la o sedinta foto in studio. Da, fotografiile sunt facute in studioul Lighthouse in Cluj. Prima data am avut un concept mai complex, dar era foarte scurt timpul, asa ca am ales sa facem un test shooting in studio, fara prea mare pregatire.
Fiind vorba de un test nu prea am pus mare accent pe accesorii, locatie etc... dar mi-am propus ca daca tot fac ceva sa fie si o provocare :-) Asa am ales un setup de iluminare "naturala". Totul este facut cu blitzuri de studio: Hensel Integra Plus FM 1000W si doua Hensel Integra Plus 500W. Blitzul de 1000W l-am folosit ca si lumina principala directionat spre o oglinda pe care am lipit dungi de banda izolatoare de culoare neagra, ca sa reproduc lumina soarelui printre gratiile unei jaluzele.
paranteza "obligatorie"... :-)
Ochii, mai bine zis creierul, este obisnuit cu anumite lumini, de exemplu, lumina "principala" in viata este soarele care niciodata nu ne lumineaza de jos, in cel mai rau caz, de la nivelul orizontului, doar reflexiile de pe diferite suprafate de exemplu suprafata unui lac poate da lumina de jos in sus...
Asa ca, iluminarea "naturala" in studio, este, in principiu, imitarea luminii naturale, asa cum o percepe creierul nostru, care poate proveni de la soare, candelabru, lustra, etc.
Deci.. iluminarea este setata in urmatorul fel: Blitzul de 1000 a dat lumina "soarelui" (reflexia din oglinda), un blitz de 500 cu un strip box cu grid deasupra modelului, pe un boom, imitand lumina unui candelabru, iar celalalt blitz de 500, l-am pus cu un reflector cu grid sa dea o pata de lumina pe model pentru a elimina umbrele. Acest blitz l-am folosit numai din cand in cand fiindca am vrut sa am si cadre cu umbre pe model, ca ulterior sa pot decide care imi place mai mult. Blitzurile secundare (cele de 500) au fost reglate cu 2-3 diafragme sub puterea luminei principale (cel de 1000W).
Diafragma: 8
ISO: 100
aparat foto: indiferent :-D
I-ar am planificat o sedinta pt weekendul acesta!!! M-am bucurat foarte mult, eram plin de idei, locatii, accesorii, model, asa ca am zis ca daca avem totul la dispozitie, hai sa facem un test adevarat al blitzurilor Hensel cu care lucram de la inceputul anului. Am inceput sa fac un plan. De multe ori am scris ca e bine sa ai un plan bine definit, pana la ultimul detaliu... dar se pare ca in ultima vreme viata ma fenteaza :-) Poate ca de data aceasta 1 aprilie era de vina... sau sper... na :-)
|
| foto: Mihály Zoltán |
|
| foto: Mihály Zoltán |
Bun, avem totul pregatit, dar ce iluminare sa alegem. Neaparat am vrut sa folosesc stativul nostru nou nout, un Manfrotto Light Boom. La ce este bun boom-ul? Putem monta o sursa de lumina exact deasupra temei, sau putem ilumina fata modelului chiar deasupra aparatului foto...Am mai avut stativ tip boom, dar din nefericire ceva "chinezarie", daca cineva totusi e interesat care este diferenta, intr-un singur cuvant pot sa va explic: calitatea. Si eu, ca si mai multi fotografi, am ales boom-ul ieftin acum 3 ani, dupa un an deja nu prea se putea folosi ca lumea, fiindca s-a indoit teava, la suruburi filetul nu a rezistat, iar manerul s-a rupt... Jucaria noastra noua Light Boom-ul de la Manfrotto azi a trecut testul!!! Am montat pe el un Hensel 500 cu un strip box de 160x30cm!!!
|
| foto: Mihály Zoltán |
De data asta m-am bucurat foarte tare de sistemul de declansare si telecomanda de la Hensel!!! Este ceva incredibil de util!!! Cu telecomanda(declansator) poti regla puterea blitzurilor, daca va inchipuiti... boom-ul setat in pozitie perfecta la 3,5 m inaltime, lumina principala tot la 2,8 m. Altfel, in cazuri mai extreme, dificile, setarea blitzurilor se face cu scara sau cu miscarea lor. Mai ales daca esti singur, e foarte greu.
Dar sa ma intorc putin la fotografia finala... Precum se vede, de fapt am avut 3 modele :-)... cei doi asa au acceptat daca le ofer discretie (sunt sigur ca sunt fete care si asa o sa ii recunoasca, dar aia e problema lor...hihi)... deci, acum as putea sa va prezint un concept, o descriere etc... dar nu vreau sa mint... cum am scris mai sus, a fost totul spontan si neplanificat ca si data trecuta... dar, totusi, nu vreau sa va incurajez sa nu va pregatit, sa nu faceti planuri!!! Fiindca, pentru a iesi bine o sedinta neplanificata, trebuie sa ai cateva lucruri... mare noroc - lumina, modelul, toate variabilele sa fie exact potrivit pt cadrul tau, pregatire profesionala - ca sa te descurci in orce situatie, si o idee care salveaza situatia neasteptata!
Ride the lightning!!!!
Multumesc echipei ca m-au ajutat si in acest proiect!!!
|
| VERSUS foto: Pinto Horse |
]]>
Ce s-a intamplat de fapt... Intamplare? NU. Nu cred ca lucrurile se intampla asa, doar din intamplare!
Un bun prieten mi-a povestit despre o locatie faina, despre un castel lasat in paragina dar cat de cat in stare buna, si m-a invitat sa vad si eu, fiindca el a devenit administratorul castelului.
Eu asa procedez ca incerc sa regizez scenariul in cap, pe hartie, ca sa am totul pregatit si cand ajungem la fata locului, doar sa le pun in practica. Asta in general functioneaza perfect fiindca nu la fata locului incep sa ma uit la unghiuri, la setari, la planul de iluminare. Sosim, montam, setam si asa poti sa reduci timpul sedintei foto foarte mult.
Ce stiam, ca nu avem curent prin zona. Deci trebuie proiectat iluminarea cu un sistem mobil care ne ofera o flexibilitate si mobilitate maxima. In acest timp am discutat cu Photosetup despre tabara foto organizata de noi in Croatia si despre echipamentele necesare pt sedintele foto de acolo. Mi-au propus un produs nou de la Photoflex, blitzul Photoflex Triton Flash de 300W/s care are in kit doua baterii lithium cu dimensiuni faorte mici. Fiindca si la proiectul acesta exact de asa ceva aveam nevoie, ne-am inteles ca am sa-l testez la sedinta asta. Asa am ajuns sa folosesc acest blitz ca lumina principala cu un octobox mic.
o paranteza...
|
| foto: pinto horse |
si unde se leaga fotografia cu Bandi bácsi???
Cand eu am facut fotografiile cu el, l-am intrebat care este secretul lui? cum poate sa picteze atat de repede ca si intr-o emisiune TV poate fi interesant si nu devine plictisitor, ca stim cu totii ca e greu sa tii oamenii legati de TV.
si raspunsul lui este de fapt cheia care eu o folosesc de atunci...
"...Eu am toate cadrele/tablourile deja in cap pana la ultimul detaliu si cand pictez nu ma gandesc! - nu experimentez cu culori, cu unghiuri etc... pur si simplu mana mea ma impiedica sa fac si mai repede!..."
Deci este foarte important sa ai planul facut in cap/hartie pana la ultimul detaliu, dar sunt ocazii exceptionale cand intervine ceva si trebuie sa improvizezi la fata locului, asa s-a intamplat si cu mine de data asta... :-)
|
| foto: Carmen Orasanu |
Ne-am amenajat in pod. Razele Soarelui care au patruns prin crapaturile tiglelor ne-au dat un decor de o atmosfera unica. Alegerea modelului a fost destul de simplu, am dorit sa fie destul de inalta si sa aiba parul lung, asa ca Alex s-a potrivit perfect pt ce am avut eu in cap. Machiajul trebuia sa se asorteze cu rochia creata de Loredana Novotni, cu cine am mai colaborat in colectia ei denumita: "SACRED", astfel am decis ca machiajul sa fie unul teatral, de culoarea rosie.
|
| foto: Carmen Orasanu |
Alex(modelul) nu are prea multa experienta in modeling, putin m-am temut cum o sa se descurce, dar atitudinea ei si dorinta de a ne ajuta a compensat lipsa ei de experienta. A fost destul de dificil pentru ea sa lucreze in frig, cu zece oameni in jurul ei, dar asa cred ca nici un model profesionist nu se descurca mai bine in conditiile astea, asa ca sunt recunoscator pt ea! Multumesc Alex!
.jpg)
|
| PHOTOFLEX - TritonFlash |
Totusi ... nu pot sa trec fara sa nu va spun cateva cuvinte despre blizul Photoflex Triton Flash fiindca stiu din experienta, multi (si eu) se uita la detalii pe site despre un produs, unde sunt laudate, dar, in realitate, nu intotdeauna este asa.
Am montat blitzul si am setat, am masurat lumina, aici este o data interesanta, care m-a surprins... cu octaboxul lui, de la 2 m, la putere maxima, mi-a dat 8,9 diafragma, adica, mai precis, puteam sa lucrez linistit cu o diafragma de 11. In conditiile din pod am folosit puterea blitzului intre 1/2, 1/32, din cauza asta nici nu pot sa va dau date exacte despre numarul declansarilor. Ce pot sa va spun, in schimb, e ca in mod sigur, daca nu va ajunge kitul cu doua baterii, atunci nici sa nu va apucati :-))) Consider ca o baterie, cu puterea variata a blitzului, tine sigur intre 300-400 de declansari!!! La aceasta sedinta, cu teste, diferite locatii, setari etc in total am facut in jur de 500 de cadre si am folosit o singura baterie care ar mai tine cu siguranta inca vreo 100-150 de cadre.
Avantajul blitzului mai este ca este extrem de micut si foarte usor de "manevrat" poata sa tina si un assistent in mana chiar si mai mult timp! Ce imi lipsea foarte tare era telecomanda "desteapta" :-) Am reusit sa ma obisnuiesc foarte repede cu comfortul de la Hensel ca poti seta luminile de pe transmiter :-)
Daca va intereseaza acest kit, o sa aveti posibilitatea de a testa in Croatia, in Summer Photo Camp.
Succesul unei sedinte mai complexe consta in organizare, in echipa care contribuie, asistenti, make up artist, model, hair dresser, fotograf.
Multumesc mult pt toti care m-au ajutat in realizarea acestui proiect!
P.S.: Trebuie neaparat sa completez azi a fost a treia zi decand folosim Triton Flash-ul cu prima baterie si este inca la jumatate... deci mai sus cand am zis ca inca 100-150 de cadre am gresit. De atunci am tras cu putere variata in mod sigur min. 400 de cadre!!!!
|
| foto: pintohorse |
|
| foto: pintohorse |
]]>
Reteta:
|
| www.pintograf.com |
-ai nevoie de o mare pasiune
-respect fata de arta si meserie
-multa practica
-un aparat foto (orice marca, orice model!)
In acest articol o sa va impartasesc tot ce stiu eu despre modurile de invatare in acest domeniu foarte popular astayi! O sa dezvalui si cel mai mare secret care te ajuta sa evoluezi in fotografie!!!
Dar sa incepem de la inceputuri... va scriu povestea mea...
Cand am primit primul aparat foto, Smena 8M, de la parintii mei, acest hobby apartinea unui segment destul de privilagiat. Daca vroiai sa faci fotografii, erai nevoit sa cunosti setarile tehnice de baza ale aparatului, ca sa ai un rezultat cat de cat bun. In afara de asta, trebuia sa te pricepi si la developare, marire etc.. deci nu era accesibil pt toata lumea. Pe vremea aceea, trebuia sa-ti doresti foarte tare, sa fii "obsedat", sa fii maniac etc... si sa depui mult efort ca sa stapanesti aparatul foto. Din cauza asta foarte putine persoane si-au batut capul cu fotografia.
In anii 80, aproape in fiecare scoala exista un cerc foto si din aceasta cauza existau si laboratoare foto in scoli.
Suna bine? :-) Da, suna foarte bine, dar cu toate acestea, din pacate, in cele mai multe scoli, laboratoarele si cercurile foto nu functionau...
Asta era norocul meu!!! :-)
In scoala generala, in clasa a V-a eram fericitul proprietarul al aparatului Smena si eram foarte entuziasmat sa invat, insa, cand am intrebat pe profesorul care era responsabil pt cercul de foto, a ridicat din umeri si se vedea ca nu se ocupa cu nimic... dupa a treia oara cand l-am cautat, cu aceeasi problema, mi-a oferit cheia laboratorului sa fac ce vreau...
|
| alegerea perspectivei bune... |
VAUUUUUUU ......
era plin cu hartie foto de toate dimensiunile... revelatoare, aparate de marit, tot ce imi doream... si singura cheie era la mine!!!!! Yessssss :-)))))))))
Asa am inceput sa experimentez de unul singur si sa cer sfaturi de la"batrani". Cu cativa ani mai tarziu, ne-am mutat in Ungaria unde, la liceu, istoria s-a repetat :-) Am vazut in cladire o usa pe care scria: "laborator foto" se vedea ca nu prea il foloseste nimeni... m-am dus la director... el m-a trimis la "profesorul responsabil" de laborator. Cand am intrebat de cercul foto, fata i s-a distorsionat si era foarte speriat ca oioi acuma va fi nevoit sa faca un cerc :-) l-am intrebat de cheie :-))))) si de data asta eu i-am cerut sa-mi dea cheia si, in schimb, eu sa fac curat si sa il folosesc ... s-a bucurat mult ca nu-l bat la cap. Asa am ajuns ca si in liceu sa am cabinetul meu "privat"in scoala :-) Iar a urmat o serie de experimente...
Dupa ce am terminat liceul, m-am dus la scoala postliceala de fotografi din Budapesta.
Eram foarte mandru... hobbyul meu devine meserie!!! o sa invat foarte multe si o sa devin "profesionist", "expert" sau cum doriti. Dar nu asa s-a intamplat :-( Profesorii erau niste batranei care niciodata nu au fotografiat ci numai au predat... experienta practica nu prea aveau :-( ... fata de unii eu stiam deja mai mult... La examen am picat din cauza unui prof care era inspector la examen, fiindca "ne-am certat" , adica nu am fost de acord cu un termen, o definitie. Pana la urma am trecut la restante. Dupa 8 ani m-am intalnit cu inspectorul respectiv si a recunoscut ca la examen aveam dreptate, apoi m-a rugat ca sa-l invat niste setari de iluminare in noul lui studio ca nu se descurca... no comment.
Dezamagirea totusi a trecut si, mai tarziu, mi-am propus sa ma duc la facultate!
Fiindca sunt un om foarte practic, vroiam sa stiu de la cine am sa invat si ce. Am vorbit cu multi, am fost in vizita la ore... si asa am decis ca nu mai vreau sa ma duc la facultate :-( ...
Mai tarziu iar m-a apucat un val sa ma duc la admitere, dar atunci deja am avut studioul meu in centrul Budapestei si, intr-o zi, cineva din anul V la facultate, la sectiunea de foto, a inchiriat studioul si dupa doua zile m-a contactat ca vrea sa fe ucenicul meu si sa-l invat tehnica de iluminare si multe altele ca a vazut pozele mele... bla bla bla... Na, atunci iar mi s-a dus cheful de facultate, lasand loc iarasi, dezamagirii fata de calitatea cursurilor scolare.
Sa ne intoarcem la "cum sa invatam sa fotografiem?"
In primul rand, trebuie sa vrei!!!
|
| foto: Pinto Horse |
Ce este cel mai important: sa stii ce vrei! vrei sa fi un fotograf amator bun? un profesionist??? sau nu te pricepi la altceva si ai vazut la televizor ca trebuie "numai" sa apesi pe buton - na, in acest caz, nu citi mai departe fiindca tu stii totul! :-) Pentru restul - trebuie sa te hotarasti si, ca la orice alta meserie sau hobby, tebuie sa investesti foarte mult timp, energie si in ultimul rand bani.
De exemplu, daca ai 5000 de euro, ce ai face cu ei? Iti spun ce ar face majoritatea oamenilor (din ce vad in jurul meu!) ar fugi sa-si cumpere un aparat "profi" si dupa jumatae de an sau nici atata, facand o comparatie cu lucrarile lui mai vechi, singura diferenta e ca pozele au o rezolutie mai mare :-( Sfatul meu este, daca chiar vrei sa inveti, atunci, din 5000 de euro, cheltuieste 1000 pe un aparat si restul pe diferite cursuri, workshopuri, carti, bilete de avion, cazare. De ce? Fiindca aparatul oricand il poti pierde, sau poate fi furat, stricat...si ramai fara nimic... dar daca investesti in informatie, aceasta iti va ramane si oricand, cu orice aparat, (imprumutat de ex.) vei putea face fotografii si nu poze... cu asta castigand fani, clienti si bani, cu care, oricand poti recupera aparatul foto!
De unde si de la cine merita sa inveti?
Cand am inceput eu, am avut o experienta proasta. Cei care au avut cunostinte in domeniu, nu vroiau sa imparta cu nimeni, ca sa nu-si creeze concurenta! Eu atunci am decis ca daca, vreodata, va veni cineva la mine cu dorinta de a invata, niciodata nu o sa tin secret nici stilul meu de lucru, nici trucurile aplicate de mine!
Exista o reteta foarte simpla! Uita-te la fotografiile profesorului/trainerului si, daca crezi ca ai de invatat de la el, atunci nu te gandi prea mult, investeste pt un curs tinut de el!
Problema profesorilor, in general, este ca "cine stie, face, cine nu, preda!" - singura exceptie este cand profesorul/trainerul este un fotograf activ si chiar zilnic poti sa ii urmaresti noile lucrari.
Cursurile foto, din pacate, sunt axate pe bussines si mai rar ofera si calitate cu un trainer/profesor bine calificat.
Cea mai buna solutie este sa gasesti un mentor care sa te ia langa el la sedinte foto si poti sa "furi" meseria de la el...
|
| Croatia 2011 |
Secretul despre care am vorbit la inceput este sa pui la o parte DSLR-ul, sa-ti achizitionezi un parat pe film si, timp de cateva luni, invata tehnica analoga, apoi poti sa treci la DSLR. si sa nu treaca nici o zi fara sa faci fotografii!!!
Doar atat ar fi??? DA.
Fotografia este un "sport" tehnic, care poate fi invatat 90%! Poti sa devii un fotograf bun 90%!!!
.jpg)
|
| www.photosetup.ro |
Eu, dupa 26 de ani de fotografie, in fiecare zi sunt deschis sa invat, stiu foarte bine ca am foarte mult de invatat.
"Cu cat stii mai mult afli ca nu stii nimic" - daca tii cont de acest citat atunci esti deschis sa evoluezi!
Am participat la multe workshop-uri in Ungaria si cand am fost in New York, am incercat, in mai multe studiouri, doar sa fiu prezent, sa vad si sa "fur"
Motivul meu personal pentru care am inceput sa tin workshopuri este urmatorul. Si in ziua de azi sunt multi care doresc sa vina la o sedinta, sau sa invete de la mine. Fiindca imi este greu sa refuz pe oricine dar totodata mi-ar lua foarte mult timp sa ma ocup de fiecare, asa am propus ca, doar in grupuri mici, de max 10 participanti, in timpul meu liber, sa impart cunostintele mele acumlate. Asa am ajuns si la taberele foto organizate cu ErKE si Photosetup.
|
| www.erke.ro |
De data asta va fi ceva inedit... mie personal nu mi-a placut la scoala sa stau in banca ore intregi si sa ascult profesorii... asa am conceput programul taberei ca am amestecat urmatoarele ingrediente: 9 zile vacanta, un pumn de hobby, o lingurita de meserie, un sac mare de distractie si nu am uitat nici de condimente si a iesit un "workshop" intr-o forma de o tabara in Croatia, in locatia Tribunj.
Stiti ingredientele dar oare care sunt condimentele??? Condimentele dau gustul mancarii...
Condimentele le primim de la Photosetup in forma de echipamente foto! :-)
Deci, "ingredientele"unui workshop bun sunt pregatite, am pus mancarea la fiert, asa ca va invitam la o cina inedita!!! in sens propriu dar si figurat :-)))) Sper sa va placa femeile frumoase si pestele! :-)))))
Filmuletul de la anul trecut:
The participants: Alex, Alexandra, Laca, Bianca, Carmen, Daniela, Fully, HoZo, Istvan, Levi, Matthew, Misi, MZ, Orsi, Sooska, Tamas, Zsuzsa
The participants: Alex, Alexandra, Laca, Bianca, Carmen, Daniela, Fully, HoZo, Istvan, Levi, Matthew, Misi, MZ, Orsi, Sooska, Tamas, Zsuzsa
In primul rand vreau sa va spun ca nu doresc sa jignesc pe nimeni in acest articol, dar totusi s-ar putea ca unii sa se simte atinsi, mai bine zis sper(!!!) sa ajunga la cei despre care este vorba si in plus sa si inteleaga bine...
Este o tema sensibila...
Haideti sa incepem cu inceputul... mai de mult fotografia era o meserie pe care puteai sa o practici dupa ce ai terminat o scoala de fotograf, facultate sau cel putin un curs... Nu este vorba despre felul de a invata, este vorba despre a produce in final ceva de calitate! Astazi "Bula" isi cumpara un DSLR si peste doua, trei luni apare pe FB "Bula Photography". Fara nici o pregatire profesionala! Asa ca, daca asta este permis pt oricine, cred ca si eu pot sa deschid un cabinet de chirurgie, sau de orice meserie :-)
Am facut un tur de cautare intre fotografi, dar nu vreau sa scriu rezultatul fiindca in mod sigur s-ar supara "Bula Photography"... :-) cautati in Google si veti gasi o scala foarte mare de "fotografi profesionisti"...
Ce se intampla de fapt?
Cand avem probleme cu masina mergem la un service auto unde lucreaza un mecanic expert, care isi asuma raspunderea ca va face un lucru de calitate si, de obicei, si in alte meserii asa merge. La fotografi, ce se intampla? Bula cumpara echipamentul si deja este fotograf. Multi au echipamente super profi, cheltuiesc foarte multi bani pt echipamente, dar pt a invata la o scoala/curs deja devin zgarciti...
Clientul nu se pricepe. Daca esti destul de obraznic si hotarat te poti vinde si poti sa pacalesti clientii ca tu esti profesionist, expert. Asa ajung fotografii mizerabile pe piata si in acelasi timp dilueaza piata fotografiilor profesionisti!
Odata am mai incercat sa propun sa facem un fel de sindicat, o asociatie care sa apere drepturile fotografilor profesionisti (ma refer la cei care chiar fac o calitate deosebita indiferent de scoala terminata! - nu la cei profesionisti care din asta castiga banii)
Care este diferenta dintre un fotograf expert si unul tip: "Bula Photography" de ce are dreptul sa foloseasca toata lumea, oricine vrea, titlul de fotograf, sau photography???
Eu categoric nu mai doresc sa folosesc "photography" dupa Pinto Horse... ce propuneti? cum as putea sa fac o diferenta? :-) zambesc eu, zambesc, dar e trist... ei nu ar trebui sa foloseasca :-(((
Se leaga de tema... am vazut la un model "profi", care a zis ca ea nu plateste pt fotografi (no comment) ca posteaza tot feluri de fotografii facute de amatori incepatori!!!! pozele sunt extra slabe! dar ea nu vede si se multumeste si se mandreste pe FB cu pozele de la "Bula Photography"... e trist... si, de fapt, e un model amator, cu 150 de cm... dar cu nasu in cer :-) Cred ca daca ar fi "profi" atunci nu s-ar multumi cu poze de la incepatori, si daca tot e in meserie de cativa ani ar fi timpul sa vada diferenta...
Deci... cum un doctor are dreptul sa foloseasca titlul de "Dr."numai dupa ce detine niste calitati si cunostinte atestate in domeniu, ar fi timpul ca si in cazul fotografilor (si desigur si in multe alte meserii...) numai cei care au dovedit, intr-un fel sau altul, ca stapanesc tehnica, cunosc regulile fotografiei, au terminat un curs, au un portofoliu de calitate etc etc... sa aiba dreptul de a folosi "photographer", "Bula Photography" si asa mai departe...
Nu este rusine daca ca esti incepator!!! Toata lumea odata este la inceput... Mai mare rusine este ca te dai ceea ce nu esti!!!!
]]>
Fiindca fotografiez de 25 de ani pot s-o iau de la inceput cu evolutia gentilor pe umarul/spatele meu...
Au fost mai multe si "no name", sigur, dar am sa va povestesc, doar de cele mai serioase.
Aceleasi sentimente m-au cuprins... eram super incantat de noul meu rucsac... dar foarte repede trebuia sa recunosc un dezavantaj foarte mare :-( in momentul cand aveam nevoie de ceva din rucsac, doar asa am putut sa scot daca l-am dat jos, l-am pus pe o suprafata orizontala, am deschis compartimentul mare ... etc... deci cand am ajuns la o sedinta foto (vorbesc despre reportaj) rucsacul gol era pe spate si in buzunare, gat si peste tot aparatul, obiectivele... nu era comod si util deloc. Calitatea in schimb era ceva ce m-a surprins. L-am folosit non-stop zapada, ploaie incarcat la maxim cu greutati mari si dupa 14 ani de folosire era in stare impecabila cand am putut sa-l vand la pretul de 50% fata de pretul actual.
PFFF.... Nu exista o solutie buna? - ma intrebam... :-( ...
|
| KATA 3N1-20 |
Cu toate astea, consider ca si urmatoarea geanta va fi tot Kata, mai ales ca aceasta firma m-a convins ca la ei intr-adevar exista un suport fata de client si dupa ce ai platit geanta. Unii stiu, am avut o mica problema la rucsac si intr-un foarte scurt timp am primit aprobare de la KATA ca sa-mi schimbe rucsacul. Iar acum ma mandresc cu noul meu KATA 3N1-22 care are este identic cu al meu doar ca are si un compartiment pt un notebook, sau tableta.
|
| KATA 3N1-22 |
Multumita firmei FotoGear, in septembrie 2011 am avut posibilitatea sa testez o geanta interesanta tot de la Kata. Acces 18 PL. Pt mine a fost ideal, fiindca a incaput bodyul meu Pentax K20D cu grip si cu 50-135mm 2,8, in buzunarul mic lateral 18-50mm, iar in buzunarul mare blitzul. Compartimentul mare(principal) este extensibil (in caz daca ai un obiectiv mai bengos :-) Mic, usor, foarte util la o plimbare in oras, sau intr-o excursie pe munte (incape intr-un rucsac linistit) sau poti sa-o porti linistit la gat/umar si daca ai pe spate rucsacul mare. De atunci tot ma pregatesc sa-mi iau una :-)
|
| Acces 18 PL Trebuie sa completez putin acest articol... Recent a aparut o noua varianta a rucsacului meu KATA 3N1-22, si este foarte foarte fain!!! Kata 3N1-25 , wow abia astept sa -l tin odata in mana! Mai mare ca al meu si in asta ar inchepea si laptopul meu de 13 inch!!! Cred ca o pun pe al meu la vanzare :-) cineva vrea sa cumpere pe al meu??? :-) |
|
| KATA |
Cum multi deja stiti Studioul Photo Lighthouse a indeplinit un an si asta am si sarbatorit cu un party unde au fost prezenti multi fotografi, modele, makeup artisti si prieteni!
Asa am decis ca fac o mica descriere a evolutiei mele in tehnica de iluminare...
|
| Broncolor C70 |
Astfel, incet incet am ajuns sa folosesc timp de 5 ani un set de blitzuri Hensel la revista ELITE. Era o experienta foarte tare, fiindca erau blitzuri folosite, dar dintre toate cele cu care lucrasem, erau cele mai bune.
In New York am avut ocazia sa testez blitzurile ProFoto care, la fel, sunt produse de calitate exceptionala.
|
| iluminare cu lumanari |
|
In principiu nu prea ma intereseaza brand-ul cu care lucrez. Daca functioneaza bine, nu am fite, de genul ca eu lucrez decat cu asta sau aia... dar totusi as minti daca nu as recunoaste diferenta de calitate :-) Cand iesi dintr-o Dacie si te urci intr-un Mercedes... normal si pretul este diferit, dar si modul de condus, siguranta, confortul...etc.
|
| HENSEL |
Despre Manfrotto ce sa zic??? Folosesc un trepied Manfrotto 055B de 13 ani si nu am de gand sa-l schimb :) Am avut mai multe trepiede stative ieftine, dar daca socotesc bine atunci cel mai ieftin a fost acest Manfrotto, fiindca si peste 13 ani functioneaza perfect, iar restul deja nici nu stiu unde sunt... probabil undeva fac parte dintr-o gramada de gunoi :-( Daca sunteti interesati de aceste noutati, in studioul foto Lighthouse le puteti vedea, testa. In data de 22 ianuarie vom avea un eveniment "open day" pt cei care sunt interesati de fotografia in studio. Aici as dori sa clarific ceva... fotografiatul in studio nu inseamna doar sedintele foto in studio, inseamna folosirea blitzurilor de studio in studio si in diferite locatii, chiar si in aer liber. In ziua de azi gasiti pe internet, la diferite firme si cluburi, workshopuri foto de iluminare. Din experienta mea stiinta acumlata in aceste workshopuri doar atunci este valoroasa, daca este pusa in practica si daca experimentati singuri cele invatate. Ca si la scoala de soferi... credeti ca un sofer bun acolo invata sa conduca bine? NU. invata in viata, pe drum, in diferite situatii neprevazute etc.
Si aici as face o paranteza despre fotografii de azi...
Ce se intampa de obicei? omul cumpara un DSLR. citeste /sau nu/ manualul (care nu te invata si nu devii fotograf doar de la manual) si peste cateva luni pune pe fotografiile lui watermark-ul:
"ghitza photography" :-) Acesti fotografi de obicei "scaneaza" lumea care ii inconjoara... a doua treapta e cand incearca sa perfectioneze aceasta scanare (prin compozitie, postprocesare...) cam aici se opresc majoritatea "fotografilor"... (cu stiinta asta deja poti sa faci nunti cu 100 de ron...:) foarte putini merg mai departe, vor sa invete si recunosc ca fotografia este o meserie, care trebuie invatata! Din fotografie 90% se poate invata, partea seaca, tehnica, setarile, compozitia etc. care te poate ajuta sa devii un fotograf destul de bun. Dar aceasta 90% nu se da gratis, nu primesti cadou, si nu se mosteneste... TREBUIE INVATAT! :-) iar restul 10% este talentul pe care il ai sau nu...
Am facut aceasta paranteza ca sa va provoc, pe cei care vreti sa depasiti "scanarea" lumii care ne inconjoara. Aveti de facut doar un singur lucru: sa invatati si sa puneti in practica teoria.
M-am intalnit cu fotografi care "se tem" de studio... Clar!!! fiindca nu cunosc, si necunoscutul ne ajuta sa aflam cate lucruri sunt in lume la care nu ne pricepem!
" ...cu cat stii mai mult cu atat sii mai bine ca nu stii nimic..."
Va asteptam la primul "open day" in studioul Lighthouse!!!
Duminica, 22 ianuarie 2012, intre orele 10-08.
]]>
|
| Blendy-un caine fericit! |
Dar la un moment dat toti care am fost in aceasta excursie ne-am oprit si intr-un singur moment ne-am intristat si ne-a socat.................
Uitati-va la acest cadru care ne-a primit langa o vale frumoasa... as putea sa spun "NO COMMENT", dar totusi nu pot sa trec fara cuvinte pe langa un lucru atat de trist. Ce vina a avut oare? In ce lume traim? Mi-ar placea foarte mult ca oamenii care fac lucruri de genu sa fie pedepsiti!, dar nu sunt... traiesc acolo in sat probabil...
De atunci ma gandesc, cum s-ar putea schimba oamenii astia??? Legea? pfff... cred ca nu face nimic...
M-am gandit asa: ce ar fi sa facem niste afise cu aceasta poza, si sa lipim in sat peste tot: "Asasin!!! Stiati ca intre voi este un asasin???" - doar o idee... sau nu stiu, dar e foarte greu sa treci langa asemenea lucruri si sa nu faci nimic...
|
| no comment... |
Asa cred ca sistemul cu afise, si pliante in cutiile postale ar avea efect. E faorte mic satul, deci cateva zeci de pliante ar aduce la cunostinta pt locuitorii satului..., asa cred ca "rusinea" ca o metoda de "pedeapsa" cateodata are mai mare efect decat o amenda de 100 de ron...
]]>
in poze...
Cei care ne-au ajutat:
FotoGear - echipamente foto
Digitalpoint - aparate foto
OptimusTrans
Loredana Novotni - fashion designer
Zsolnay Zsuzsanna - make up
|
| www.erke.ro |
|
| ErKE and Cony Ferrara |
|
| The nude photographer...and ErKE |
|
| erke...erke...erke... |
Cine stie cat costa o fotografie? poate nimeni... dar totusi sunt niste indicii cu care putem face o aproximare, dar inaine de tot haideti sa facem un mic tur in evolutia fotografiei in ultimii 50 de ani... ce s-a intamplat de fapt, de ce este azi in 2011 o intrebare foarte delicata valoarea unei fotografii?...
Eu imi mai amintesc de vremea cand fotograful era considerat un meserias adevarat. Era o meserie pe care nu oricine putea sa o faca. Trebuia sa inveti sa folosesti aparatul..., sa sti sa developezi filmele, sa maresti pozele si asa mai departe. Si pe vremea aceea au fost multi foto amatori, dar era o diferenta foarte mare intre foto amator, si fotograf profesionist. Cand mentorul meu s-a mutat inapoi in comuna unde s-a nascut si si-a deschis un studio-laborator foto, avea un respect asemanator de la localnici ca si primarul, parintele, sau invatatorul, era o alta lume.
Asa am ajuns ca multi care au bani de un aparat profi, sau semiprofi deja se cred fotografi, cu mult mai putini se adreseaza la un curs, scoli etc dupa achizitionarea aparatului.
Si incet am si ajuns in 2011... Planeta Pamant, Europa, Romania...
Astazi multi sunt convinsi ca daca au un aparat bun atunci sunt "profi". Nu este asa. Eu de exemplu daca imi cumpar cel mai bun bisturiu din lume inca nu sunt si chirurg bun!
Aici va povestesc doua bancuri :-)
Omul merge la tiningherie cu o problema: are capota indoita, spune mechanicul ca sa revina peste o ora ca va fi gata. Se intoarce omul si este foarte mirat fiindca nici nu se vede nimic pe capota! Imediat intreaba de pret, cand spune mecanicul: 101 RON. Omul nostru se uita mirat si intreaba: "ok, dar imi explicati va rog cum a iesit suma de 101 ron?" Sigur, -spune mecanicul. 1 RON a costat lovitura de ciocan care a rezolvat problema si 100 de RON ca am stiut unde trebuie sa lovesc! :-)))))))
Si un alt banc tot legat de tema...
Se intalneste scriitorul cu fotograful si ii spune asa: " am fost la expozitia ta de fotografie si trebuie sa recunosc am vazut fotografii foarte reusite, sigur ai un aparat foto foarte bun..." ... fotograful ofticat s-a despartit de scriitor, si peste o luna iar sau intalnit. Zice fotograful: "Am citit romanul tau nou, felicitari a iesit fain! sigur ai o masina de scris super tare! :-)))))
Sunt fotografi (o mica parte) care stiu exact calitatile proprii, si se straduiesc sa se perfectioneze fac efort mare cu invatatul... poate ani de zile... si sunt cei care sunt "fotografi cu tupeu" de la achizitionarea aparatului "sunt profesionisti"...
Iar clientii nu in fiecare caz poate sa decida care e care...
Cat costa o fotografie? Daca socotesti, experienta, echipamentul, talentul... orice, e greu sa estimezi valoarea fotografiei...
Dar, totusi, ca punct de reper va dau niste indicii interesante din Ungaria care pot fi de ajutoare real.
Asociatia Artistilor Fotografi si a ziaristilor, la Budapesta, in fiecare an, face o lista de preturi, onorariul fotografului pt anumite job-uri!
Cateva exemple din 2007!!!
Onorariul fotografului pt. o zi de lucru(max. 8 ore!): 180 de euro, pt jumatate de zi(max. 5 ore!) 100 euro.
(asta in caz de fotoreportaj, sau unde nu se stiu exact detalii- acest pret nu contine chiria studioului, sau alte cheltuieli!!!)
Onorariul pt o coperta de revista: 200 de euro.
Onorariul pt o sedinta foto tip portofoliu modele 200 euro
Produse simple(un obiect pe poza), pana la 25 de buc, 10 euro/buc si 5 euro peste 25 de buc
Produse "complicate"(doua sau mai multe obiecte), 20 de euro/buc si 10-15 daca sunt peste 25 de bucati.
Si asa mai departe... :-)
Deci cat costa o fotografie??? tot nu stim, dar in schimb stim un lucru sigur : fotografia este nu numai o meserie, este si un fel de exprimare vizuala si valoarea se stabileste individual la fiecare job. Pretul depinde totdeauna de fotograf,de exemplu: fotograful daca asa apreciaza munca lui ca este de 1 RON, atunci atat si valoreaza... :-)
Daca tu ca si fotograf nu iti apreciezi munca ta in asa fel sa ceri pretul corect, cum vrei sa te aprecieze clientul? :)]]>
|
| model |
Intotdeauna am impartit cunostintele acumlate cu cei care au fost atinsi de lumea luminilor... dar nu am avut posibilitatea niciodata sa ma ocup cu nimeni mai profund. Lipsa timpului liber etc.
|
| nud |
|
| publicitate |
|
| editorial |
Ma-m bucurat nespus de mult ca Quantuum Romania a fost partener in idea comuna sa cautam o metoda sa impartasesc cunostintele acumlate cu cei interesati. Asa am ajuns sa realizam proiectul Light Academy, care va incepe cu Basic Training. In acest training vom face o pregatire generala pt urmatoarele module (fashion, produse, nud, glamour, portrete). Nu sunt profesor, nu am invatat sa predau si in plus am si slabiciunea ca nu stiu perfect limba romana, dar asa cred ca in fotografie vorbim un limbaj comun, si va intelege toata lumea ce zic, si va pleca acasa cu cunostinte noi si utile.
Te astept la Light Academy!!!
RIDE THE LIGHTNING!!!
Sa nu uitati vom lucra in grupuri mici (max 20 pers.) ca sa avem destul timp sa punem in practica teoria!]]>
Obisnuinta mea este ca tot ce se poate face (modificari ulterioare) cu tehnica analoga aplic si in cea digitala fara exagerari de prelucrare, normal sunt exceptii cand nici eu nu evit tehnica digitala de prelucrare din 2011 ca sa imbunatatesc cadrul realizat.
|
| varianta originala |
|
| step 1 |
|
| step 2 |
|
| varianta finala |
Sper ca v-am ajutat cu acest post sa va faceti o imagine mai clara de la expunere pana la varianta finala.
]]>
Multi m-au intrebat si de detalii tehnice mai profunde, pt ei propun sa citeasca datele tehnice de pe site etc... desi nu intodteauna se scrie "adevarul"... de ex. la date tehnice scrie 90 de declansari la putere maxima a blitzului... nu este adevarat! - cel putin 150-160 de declasari am avut astazi la putere maxima -600W!!!!!!!!!! :-)
Astazi pe la ora 4-5 am inceput sa caut model :-). Mi-am propus sa fac ceva test , si rezultatul sa fie mai deosebit, ca si la prima sedinta. Am avut noroc cu Ada care a reactionat bine si rapid la aceasta provocare!
La ora 6:30 a sosit in studio, unde ,dupa putin machiaj, coafura, ne-am apucat de treaba. De data asta am lucrat cu 3 asistenti:-)
|
| Quantuum Dual Power 600 W |
La putere maxima Dual Power 600W de la 3-4m, mi-a dat o lumina suficienta pt diafragma de 4-5,6. Desi mi-au propus sa folosesc un modificator de lumina care nu "pierde" lumina, iar am ales Beauty Dish-ul dar de data asta pe cel de 70cm si nu am folosit gridul la el. De data asta a fost important sa folosesc exponometrul, fiindca trebuia sa combin cele doua surse de lumini. Cum v-am mai zis cel de 600W pare micut in timpul zilei pe soare, dar eu de exemplu dupa 2-3 cadre trase am ales locatiile in asa fel ca soarele sa fie lumina de decor, iar blitzul sa fie lumina principala, totul am incercat sa pozitionez in asa fel ca fundalul sa fie putin mai inchis, ca sa se vada clar lumina blitzului. De cele mai multe ori am pus blitzul la nivelul fetei ca sa obtin o iluminare mai naturala cum ar fi un perete...
Nu prea pot spune multe despre acest blitz, fiindca in afara ca am montat si l-am pornit eu nu prea m-am ocupat de el, isi facea foarte bine treaba si nu rebuia sa ma gandesc si la blitz...cred ca asta e descrierea blitzului ideal :-) Declansatorul in schimb are o singura slabiciune care... ma rog, nu e slabuciunea lui, mai mult a nostra, dar totusi poate face surprize neplacute daca lasam pornit, fiindca consuma mult cand sta in geanta de exemplu. Oricum asa e "sanatos" sa nu tinem bateriile in aparate! in rest, functioneaza cu mult, mult mai bine fata de cele de 150-200 ron.
Dupa aceste doua teste concluzia mea este ca acest blitz este o alegere ideala pt cei care lucreaza in studio, dar din cand in acand vor sa si iasa "pe teren" :-) Este foarte important, ca e simplu de folosit, incarca foarte repede si nu te "deranjeaza" in timpul sedintei! :-)
Daca sunteti curiosi de pret si detalii tehnice : www.quantuum.ro
Sau daca doriti sa-l vedeti veniti la Targul Foto organizat de ErKE in 28 mai la magazinul Central.
|
| www.erke.ro |
|
| test: Quantuum Dual Power 600W |
Declansatorul si de la 25mm in aer liber functiona perfect!
Blitzul de la 6 m cu un beauty dish+grid a dat 2,8-3,5 diafragma. Este o alegere ideala pt cei care doresc sa faca sedinte foto dupamasa/seara sau in cladiri parasite sau in vreme innorata. Pt timpul zilei/soare ar fi nevoie de unul de 1000W minimum.
Avantajul foarte mare al blitzului e ca dupa ce m-am intors in studio am putut continua sedinta in studio cu un alt cablu de 220W.
|
| Quantuum Dual Power 600W |
In final...
mi-a placut foarte mult, si cred ca in sfarsit este o calitate foarte buna pt un pret foarte acceptabil!!!Ne pregatim sa organizam o tabara foto la mare, sper ca pana atunci sa am cel putin un blitz de genu.
Cine vrea sa vada si "live" sa vina la Targul Foto in magazinul Central in data de 28 mai intre orele 10-20. Detalii legat de targ: www.erke.ro
]]>
Sigur ca vroiam mai mare... mai complicat etc...dar na, am ascultat de cei care au experienta in acest domeniu si am ramas la cel mai mic. NU regret deloc! Dupa sapte zboruri pot sa va spun ca este foarte greu de condus si chiar ma bucur ca nu este mai mare!!!Am devenit "pilot"!!!!! :-)
In fiecare zi exersez 1-2 ore trebuie sa invat cat mai repede :-) ca sa pot trece la cel mare care ridica si o camera foto!
Multi m-au acuzat ca ma joc! - NORMAL ca ma joc,ma distrez, si? atunci ce e? cand fac fotografii si atunci ma joc si ma distrez!
Pana ce nu am avut un scop atat de motivat, adica sa castig bani cu tehnica aeriana combinata cu fotografia/video, nu am cheltuit banii pe astfel de "jucarie", dar acuma asa cred(sper:-) ca este o investitie! Am trecut de bazele zborului cu elicopterul , acum zilnic urmeaza antrenamentul! Daca reusesc sa invat, urmeaza partea mai grea si mai interesanta! Modelul X650 quadrocopter care poate sa ridice si un DSLR si stabilitatea asigura cadre spectaculoase dintr-o perspectiva neobisnuita!Dar asta e viitorul :-) Acum ma concentrez pe micutul Merlin si incerc sa invat mai multe despre zbor!]]>
Eu am spus demult ca nu putem jefui natura, fara sa fim "pedepsiti"!
Degeaba "civilizatia" umana, degeaba tehnica si "forta" umana... daca natura se supara, vai si amar!!!
O cultura atat de dezvoltata, cu o istorie asa mareata cum poate sa-si permita sa ucida anual 1000 de balene care sunt pe cale de disparitie, si totul fac ilegal!!!! Asa spun ei ca le ucid in scop stiintific...
O femeie japoneza asa cere ajutor: "Avem nevoie de ajutorul ţărilor străine", a spus ea printre lacrimi."Suntem într-o situaţie de urgenţă, vă rugăm să ne ajutaţi!" - cam asa are cere ajutor de la oameni si balenele daca ar vorbi...
Natia si conducatorii japonezi ne mint! Isi bat joc de lume!!!
Si lumea ce face? NIMIC! se uita cu mainile in brate cum dispar diferite specii de animale de pe
pamant...
RUSINE!
Dar norocul nostru e ca cel mai mare activist de pe Pamant este PAMANTUL!!!! :-) si daca el se supara atunci nu-ti da nici o sansa de supravietuire!!!
Sper sa se intample si la padurile tropicale ceva asemanator... la un moment dat poate ne dam seama ca ne-am transformat in paraziti! Parazitii Pamantului...
HO!
http://www.seashepherd.org/]]>
Primul care ne-a facut o vizita era Boxman si ne-a felicitat ca ne-am mutat aici si se bucura mult... apoi a sosit si batranica si ne-a povestit marea problema a vietii sale...
Na acuma sa fiti atenti :-)
Cu ani in urma a facut prajitura cu zahar vaniliat si i sa facat rau "era sa ma sufoc" cum zicea ea, dar nu a dat mare importanta pana cand peste cativa ani iar a facut prajitura cu acelasi zahar vanilat si iar i sa facut rau... atunci s-a dus sa-i faca analize, dar medicii au refuzat-o (?), apoi ea sa dus la securitate!(?) unde au cerut sa duca zaharul vanilat sa faca analize, pana ce securitatea a descoperit ca in zaharul vanilat era nicotina radiata!!!! (???) :-)))) sau dus la fabrica de tutun unde au si gasit niste fiole de uraniu! (?) aici nu se sfarseste povestea... cineva a spart peretele ca sa gaseasca teava de apa ca s-o otreveasca be batrinica. Ea este convinsa ca cei care vor sa o omoare sunt rudele fostului sot... si ne-a avertizat ca sa nu ne miram daca ne cauta si pe noi sa ne foloseasca in planul lor... :-) apoi s-a intors acasa, dar inainte ne-a spus ca trebuie sa stim acest fapt daca tot ne-am mutat aici...
A doua zi, a venit Boxman si ne-a povestit ca Tailorman e un betivan care i-a spart geamul si sa avem grija cu el, peste cateva zile Tailorman ne-a ajutat cu niste idei cum sa amenajam locuinta si intre timp a zis ca Boxman pana in urma cu 15 ani a baut numai spirt sanitar, dar de atunci s-a intors spre religie si nu mai bea... aduna cartoane...
Sper sa putem "evada" in timp de aici sa nu cumva sa patim ceva irreversibil psihic :-)))))))))
Din motive etice nu postez poze dar ar merita :-)]]>
Am avut probleme cu locuinta... nu e simplu de gasit un loc bun si ieftin in Cluj, mai ales cu Blendi... apoi un prieten mi-a oferit locuinta bunicii care de 2 ani sta neatinsa, dar probabil este "neatins" de 50 de ani :-) ...
Dupa trei zile si jumatate am zis ca a meritat:-)
Nu am vrut si nici nu am putut sa facem o renovare completa. Trebuia sa dam jos tencuiala pana la caramida... , dar am lasat... putin am correctat si am dat cu lavabil peste tot. Apoi am zis sa facem si mai frumos :-) si am vopsit usile si geamurile :-) Am cumparat perdele am adunat lucruri cu care sa amenajam locuinta (masuta, dulapior etc) si asa s-a intamplat ca locuinta "putrezita si batrina" s-a intinerit cu vreo 20 de ani :-))))Despre vecini urmeaza sa postezi un story!!!! merita sa cititi!!! in curand....]]>
De ani de zile ma intalnesc cu problema generala a femeilor... complexele de inferioritate. Fiecare se uita in reviste, la televizor, unde fetele sunt "facute"- make up, coafura lumini... si se compara cu ele...Eu zilnic intalnesc fete/femei atragatoare frumoase care pot arata la fel ca cele din reviste, dar niciodata nu au fost fotografiate in mod profesional...
Odata, in studioul meu din Budapesta, a fost prezent la o sedinta "before-after" un prieten bun psiholog, si cand a vazut efectul sedintei, fotografiilor a supra modelului a zis ca de acum incolo o sa scrie asta pe "reteta" pacientilor lui cu complexe de inferioritate :-)))
Aici, in Cluj, din luna ianuarie am inceput sa lansam proiectul "before-after", sa oferim o posibilitate clujenilor de a fi vedete pt o zi, si cu asta sa aiba o amintire pt o viata.
Sedinta este din doua parti. Prima parte stabilim cu modelul cerintele, sau asteptarile ei, propun 2-3 variante de abordare si ne intelegem impreuna apoi facem un plan. Este important sa aflu cu ce este multumita si cu ce nu pe ea. Dupa asta urmeza make-upul si pregatirea accesoriilor si sedinta foto.
Va asteptam in centrul Clujului cu make-up profesionist la o sedinta foto inedita!]]>
Trebuie sa stiti ca eu nu prea ma pricep la chestii tehnice si din cauza asta daca am ceva problema de acest gen ma adresez la un specialist... asa am ajuns cu incarcatorul de laptop la Laptop servis in Cluj pe calea Motilor...De un timp deja incarcatorul a scartait cand adunam cablul... (este vorba despre un incarcator de laptop HP!)
Le-am spus problema iar ei l-au dus "in spate" au "verificat" si au spus foarte hotarat ca este stricata "cutiuta" neagra care converteaza din 220V -19V, deci singura posibilitate este de a cumpara unul nou cu 220 de RON si dureaza 2-3 zile pana ajunge in Cluj.
Le-am multumit si am spus ca ne mai gandim.
In drum spre centru am zis hai sa intram la un alt servis langa Maimuta plangatoare. Acolo imediat au diagnosticat problema: Cablul este rupt! si in 2-3 ore l-au reparat cu 45 de RON.
Norocul nostru ca am incercat si in alta parte!
Suntem in Romania! aveti grija mare cu specialistii!!! fiindca sau nu se pricep deloc sau vor sa te pacaleasca! In acest caz vorbim despre amatorismul lor!
In mod sigur nu ma mai duc la ei si nu recomand nimanui!]]>
O parte din cazuri poate au fost unice, poate nu reprezinta calitatea serviciilor in general, dar s-au intamplat si am sa incerc sa redau totul intr-un mod obiectiv, fiindca asa are sens o asemenea lista.
Pantofar la Consulatul maghiar/etaj! - NU!!!!
Deci... v-am povestit mai demult ca la Negreni mi-am cumparat bocanci si dupa 2 zile am pierdut talpa bocancului... no m-am gandit nu-i mare necaz, ma duc la un pantofar... dupa o recomandare am ajuns la pantofarul care are atelierul in cladirea Consulatului Maghiar la etaj (scara in spirala). El de la inceput mi-a propus ca sa fie si cusuta talpa nu numai lipita, eu am vrut sa fie lipita fiindca nu am vrut gauri unde mai tarziu intra apa... bun. Mi-a promis ca in 3 zile va fi gata. Eu m-am dus dupa trei zile si nici macar nu s-a apucat de ei... pai na, am zis eu ca se intampla, desi nu-mi place cand cineva isi bate joc de om, dar na chiar, se intampla... M-am dus a doua oara... ce credeti??? Nu a fost gata... eram putin nervos deja, ca a doua oara cobor pt asta in oras, imi modific programul etc... A treia oara au fost gata. Super. dupa o saptamana s-au dezlipt ambii bocanci!!!!.. asta intr-un fel chiar nu era vina lui fiindca "el a spus ca trebuie cusut..." dar totusi, ma mira (tatal meu a fost pantofar si stiu ca la talpi NU folosim niciodata "superglue" fiindca este un adeziv rigid!) ca el in unele parti pe la talpa a folosit superglue!!!! Atunci i-am si spus ca asa cred ca nu e ok..., dar na el e "mesterul"... L-am dus inapoi sa le coase. Si istoria se repeta... prima zi nimic... a doua zi nimic... a treia zi erau gata.... ÁÁÁÁÁ
Eram nervos!!! Azi in 2010 (2011) cum poate sa-si bata joc in asa fel de clienti????? Daca socotesc numai biletele de autobus de 6 ori dus-intors deja sunt pe la 20 de RON....
Problema cea mai mare este ca nu are nimic de pierdut!!!!
Poate face orice!
Atunci i-am lasat un alt bocanc pt reparat si l-am rugat frumos, trebuie sa ma duc in Ungharia, si este foarte important sa fie gata pe joi dimineata. El mi-a spus, mi-a PROMIS! ca pe joi la ora 12 va fi gata. ok. Eu am amanat pornirea de la 8 dimineta la 12 pt bocanci si asa am si pornit cu masina la 12 ne-am oprit sa luam bocanci, si ce credeti???? NU i-a facut!!!! Cica s-a stricat masina de cusut!!!!
Na atunci am facut un mic scandal, sigur cu nici un efect, dar macar m-am descarcat putin, si atunci am hotarat ca am sa povestesc la toata lumea sa aiba grija sa nu pateasca ca mine!!!!
Deci, primul pe lista neagra este Pantofarul de la Consulatul Maghiar (scara spirala/etaj)! La el NU!]]>
Am fost copil cand am scris la "ingeras" (in maghiara asa se foloseste) ce sa-mi aduca... 70% din ce am cerut am primit... dar eram copil...
Cel mai frumos cadou ce am primit a fost un catelus pt 3 zile :-) , Tatal meu a lucrat la Clujana si aveau o catea care atunci a avut pui... eu totdeauna ceream (si in timpul anului:) catelus...dar fiindca stateam la bloc, parintii nu m-au lasat... dar cand a venit craciunul am primit catelus adevarat pt 3 zile!!!! restul cadourilor aproape nici nu le-am atins! :-) masinuta teleghidata astepta cu rabdare sa treaca cele 3 zile...
Azi ce se intampla?
Vine Craciunul si vine nebunia... randuri la mall-uri... nu gasesti parcare...
Si cand arunci o privire in cosul celorlalti ce vezi?
Lucruri inutile! podoabe artificiale de ultima calitate din China, mancaruri artificiale, si defapt cine este satisfacut??? credeti ca este vreun copil care se bucura la un glob de ultima calitate care poate nici 3 zile nu tine ca se sparge??? credeti ca obiceiul de a taia un brad si pus o saptamana in camera este un gest frumos???
Eu as face un craciun pt brazi, si langa fiecare brad as pune cate un om fara picioare(taiate) intr-un suport foarte estetic :-) poate este o gluma, ok... si inainte de a va revolta, ganditi-va mai bine la mesajul acestuia...
V-ati gandit vreodata cati copii sarbatoresc intr-o saracie incat nici mancare nu prea au, sau lumina...?
Nu sunt un om foarte umanist, nici religios dar macar de sarbatorile cu care ne-am obisnuit sa ne gandim putin la cei care nu au posibilitate de a sarbatori!!!
O prietena dea mea a spus odata asa:
de atunci mi-a ramas in cap...
Cand ma gandesc cat de mult risipim in general, dar de data asta de sarbatori (luminare de decor pe strada, etc etc....) mi-e rusine... mi-e rusine fiindca stiu ca in a celasi timp altii nu au ce manca...
De ce nu facem toti care avem un gest??? Fiecare are un vecin, un coleg un prieten etc care are mai mare nevoie. Sa-i daruim exact de ce are nevoie in loc sa cumparam fular (al 5-lea...) sau sosete....pfui...
Daca te uiti in casa sunt sigur ca gasesti ceva de care nu mai ai nevoie si poti face cadou cuiva care s-ar bucura de el... si asta ar fi si mai frumos daca am face in fiecare zi...
Nu cumparati!!!!
Nu fiti pacaliti de magnatii pietei care ne transforma creierul, ne manipuleaza cu tot felul de reclame!!!
Gandeste-te de 3 ori! Chiar esti mai tare daca ai un telefon nou? Crezi ca daca ai o geaca noua esti mai tare??? NU!!!!! Personalitatea ta nu se schimba de la astea!!!
Daca tot sarbatorim ceva... ganditi-va bine... ce alegeti? Ce vreti sa sarbatoriti? Indiferent de religie...de nationalitate... sarbatoriti viata, Pamantul, natura, familia si prietenii!
Fiindca suntem rude cu tot ce ne inconjoara! - si sa respectam acestea!!!!
]]>
De mult timp ma preocupa un lucru care poate fi unul dintre multe motive pentru nepotrivirea perechelor...Dar sa incepem cu inceputul...
Am ajuns sa fim cu totul artificiali, mancarea ce mancam este artificiala..., gusturile artificiale, ne imbracam in haine artificiale, folosim lucruri cosmetice artificiale pane ce devenim si noi niste fiinte artificiale mental si si biologic.
Sa ne oprim putin la cosmetice, mai precis la spray-uri deodorante, parfumuri. Cheltuim bani grei pt parfumuri de firma ca sa fim mai atragatori pentru sexul opus... dar de fapt ce se intampla???
Pe vremuri, omul, ca toate animalele, se baza pe miros si gust la alegerea perechii!
Astfel alegea perechea cea mai potrivita...
Iar acuma ce se intampla? mirosul ne deruteaza, gustul pielii iar ne deruteaza de la mancarurile artificiale... si alegem perechea pe baza vizuala si sentimentala... Aici gresim!
Cand mi-a venit in minte aceasta asociere intre miros-gust si relatii am crezut ca este numai o idee de-a mea... iar mai incolo am citit niste articole, studii si m-au convins ca are baze reale problema.
Aproape niciodata nu apucam sa "degustam" sau sa mirosim partenerul nostru. Cand iese de sub dus, deja miroase a "aloe vera" sau ceva gel de dus parfumat... peste o ora deja parfumul... apoi iar dus... deci lipseste din ecuatie o baza foarte importanta. MIROSUL natural si gustul natural al pielii!!!!
Incercati sa mirositi partenerul vostru cand este "curat"! o sa va dati seama daca se potriveste cu voi sau nu!!!! Daca a "trecut examenul" poate sa vina restul calitatilor...
Puneti-va la lucru papilele gustative si bazati-va pe simturile voastre!
Have fun!
Astept comentarii, experiente etc.]]>
Aceste produse au un efect bine gandit, strategic: unge, iar dupa cateva minute un component alcoolic incepe sa-ti usuca buzele! de ce? CA SA FOLOSESTI DIN NOU!!!!! in mod ideal un lip in asa fel tine maximum 2 luni...
Ce sa faci atunci?
fata de lipurile generale, obisnuite, e mai bine daca te dai cu o simpla crema de mana, pe buze!!!!
Fiindca la Cluj nu se gaseste am adus de la Budapesta cateva, daca vrea cineva, sa ma contacteze.]]>
Intalnirea Internationala a fotografilor la targul din Negreni
Pe scurt, daca facem o analiza, ce ne-am propus si ce am realizat primim un rezultat foarte bun!
Sa luam cuvant cu cuvant titlul:
Intalnirea - a fost
|
| Foto: Bethlendi Tamás |
Internationala - au fost din scotia, japonia, suedia, ungaria. deci OK.
a fotografilor - nu au fost
la targul din Negreni - evident OK!
deci din 4, avem 3 realizari!! asa cred ca pt prima intalnire nu e rau :-)
Din pacate asa am observat ca vremea a speriat fotografii:-), desi nu a fost prea frig noaptea-dimineata max -2,-4 grade. Poate suna ciudat, dar in cortul meu indian chiar nu era frig deloc. Am avut musafiri! Doua suedeze care dormeau in cortul lor mic (fara foc sau incalzire...), un japonez care nu avea nici macar sac de dormit prima noapte a dormit in masina suedezelor, iar apoi l-am invitat in cort cu noi. Au mai fost doua persoane in jur de 50 de ani si ei au dormit in cortul lor mic de vara. Asa cred ca fotografii nostri au fost de data asta "cacao-rockeri" :-)
Nu sunt suparat de loc dar era bine sa stiu sa nu socotesc cu cei care au promis ca vin, cu cei care au promis ca ma ajuta la diferite activitati, (pregatirea mancarii, organizare etc.)si cu cei care ne-au facut numai o vizita de o ora, doua...
In rest poate e mai bine asa cum a fost :-)
Joi dimineata am montat cortul si imediat am inceput incalzirea cu renumita tuica sicana :-) asta a tinut 3 zile apoi am impachetat si ne-am intors in Calata :-)
|
| Foto: Carmen Orasanu |
Pe cine intereseaza mai detaliat poate sa citeasca mai departe :-)
No, ce va povestesc acuma pt mine a fost o intamplare incredibila...
Chiar in prima zi cand am ajuns (joi) stateam in cortul sican cand am observat pe Devalon plimbandu-se in fata cortului... am sarit de pe banca si direct in bratele lui!!! Incredibil, nu ne-am intalnit de cel putin 3 ani si chiar aici sa ne intalnim.... am fost toata ziua fericit!!! L-am invitat la noi in cort/tipi am fumat pipa pacii si am povestit mult! Pentru cei care nu-si amintesc, Devalon este indianul din America de Nord (black feet native american indian) de la cine am primit numele Pinto Horse...
Targul din Negreni este un punct de intalnire international!
Te intalnesti cu vechi prieteni, faci cunostinte noi, si te bucuri de prieteni/vanzatori care in fiecare an te servesc cu ceva bun de doua ori pe an:-)
Asa s-a intamplat ca ne-am intalnit cu prietenii nostri care intotdeauna ne servesc cu o mancare foarte buna in fiecare an. Noi stam exact in capatul celalalt al targului, dar merita sa venim la ei sa mancam fiindca stim ca sunt curati si fac o mancare exceptionala! Cum ii gasiti? foarte simplu: treceti calea ferata mergeti inainte spre Cris pana ce nu va impiedicati de un ceaun imens! Ei sunt! :-)
Trebuie sa recunosc ca nu prea am noroc la bocanci... de mult am nevoie de niste incaltari pt ploaie. In sfarsit am gasit o pereche de Lowa foarte faini. Am negociat si cu 55 de ron i-am si cumparat. Peste 2 zile la ambele s-au dezlipit talpile :-(
In schimb Horse Wing are acuma 3 perechi de bocanci faini:-)
|
| Foto: Bethlendi Tamás |
Am ajuns acasa la Calata. Suntem foarte prinsi de idea sa ne mutam in iurta... Din motive economice ne-am gandit sa ne construim noi iurta :-) Acum incerc sa fac planul si sa ne apucam de munca. Sper ca de Craciun sa fim in iurta noastra calduroasa :-) Ah, chiar! daca stie cineva o zona frumoasa apropiata de Cluj unde este un teren ingradit, apa (parau) si proprietarii ne-ar permite sa montam acolo 3-4 luni iurta, anuntati-ne!!!:-)
Cum trece timpul cu atat sunt mai sigur ca nu vreau sa stau in casa!!! Vreau sa traiesc astfel incat sa nu las urme dupa mine in natura!!!
Asa am zis la un moment dat ca amerindienii erau o natie care pluteau deasupra pamantului cu 5 cm... ei niciodata nu au stricat mediul, nu l-au transformat si nu l-au poluat!!!
Fiecare natie construieste tot feluri de case, plaze, monumente... si nu se sfarseste niciodata... Acuma multi suntem revoltati cand vine vorba ca iar construiesc ceva imens intrun mediu natural frumos... nu-i asa? de exemplu daca ar veni cineva cu ideea sa construim in Cheile Turzii la mijlocul defileului o biserica? ce ati zice? :-)
Eu cred ca nu ne-ar place...
Sau un mall in faget pe varful Magura? :-)
Dar daca vorbim despre Machu Picchu... este un loc "minunat" impresionant... etc... poate si plaza noastra de pe varful Magura Mica, peste 1000 de ani va fii ceva foarte apreciat in lume... care va da o imagine generala despre civilizatia pamanteana... :-S
]]>
|
| forrás: karahun.hu |
Sa ma intorc la grade... deloc nu a fost frig in cort! Am facut foc si cand era cald ne-am bagat in saci de dormit asa ca nu am avut probleme deloc! Pietrele din jurul focului si acuma la 9 dimineata sunt calzi :-) Am deschis usa si acum stau in sac de dormit soarele ma mangaie, ascult muzica de pe marul meu muscat:-) si scriu blogul... Nu pot sa va spun cat este de bine...Trebuie sa incercati odata macar in viata sa locuiti alaturi de natura si nu "deasupra"...
Iurta originala mongola are o izolatie foarte buna din pasla incalzire cu soba ideala pt iarna!
Iurta era "casa" nomazilor din Asia, este o constructie perfecta, stabila proiectata ca un semi glob astfel ca, cu o sursa mica de caldura si cu sistemul de circulatie a aerului permite sa se faca o temperatura comfortabila si iarna.
Iurta si Tipi au multe lucruri comune, planul cerc, stabilitatea si planul interior este aproape similar.
Altceva...
Nu stiu de unde vine, dar s-a facut o legatura intre mine si floarea de colt. De un timp colectez totul ce este cu floare de colt...
Intr-o zi am povestit la o cunostinta de a mea "pasiunea" mea si ca de mult imi doresc un batic cu floare de colt, desi pana atunci nu prea am vazut sa existe asa ceva. Peste cateva ore ne-am intalnit si mi-a daruit baticul ei cu flori de colt... M-ia facut o surpriza nemaipomenita si de atunci e cu mine intotdeauna, dar de atunci au aflat si altii despre nebunia asta a mea si de atunci am primit inca 3 baticuri cu floarea de colt :-)]]>
M-am cam lasat de scris in ultimul timp fiindca aici altfel se intampla lucrurile decat in civilizatie... :-))))
|
Pe scurt... mi s-a stricat masina...
Ieri am aflat ca e grav... ce sa fac?...sa ma duc la Cluj? poate pot rezolva ceva??? cu gandurile astea in cap ezitam cum sa decid, ca intre timp aici se pregatea Istvan cu Bea sa plece la Vladeasa, Istvan pe cal Bea cu Emma (fetita de 2 ani jumate) cu masina, iar noi am fost invitati sa mergem cu ei... pana la urma am zis ma duc la Vladeasa! masina oricum nu se repara singura si ma asteapta :-)
in loc de 12 am pornit la 4 dupamasa ... drumul este de 4 ore calare pana la cabana Vladeasa. Fetele veneau cu masina si intr-o ora au si ajuns acolo. Drumul nostru a fost cu mult mai aventuros :-)))
Echipa noastra: Carmen-Marci, István-Hollo, si eu cu Tropi.
Istvan a pus sub Carmen o sa noua pe care de cateva zile a cumparat-o, deci era sub testare. Am pornit cu 4 ore intarziere.
In prima parte a drumului pas,trap si galop iar dupa un timp aproape numai pas fiindca era foarte abrupt drumul mai bine zis cararea pe care am inaintat. Peisajul era splendid!!! Din pacate nu am dus aparat cu mine, dar e mai bine asa ca la galop probabil se amestecau pixelii :-) Cand am ajuns pe la jumatate de drum, in panta, Carmen a simtit ca ceva s-a schimbat la sa apoi cand am ajuns la un rau a zburat de pe cal... Cand m-am intors am vazut ca Marci (calul) are o aripa... era Carmen in aer... De aici a primit numele ei indian Horse Wing.
Din fericire numai in cot s-a lovit, desi a cazut pe pietre! Dupa o resetare rapida a seii am continuat drumul, putin mai incet, oricum era de urcat mult...
In satul Rogojel am avut o portiune (pasune) unde am intrat in galop sa recuperam putin din timp, fiindca a inceput sa se intunece. Na cam in acest moment a actionat din nou "aripa de cal" si din galop Carmen iar a luat-o la zbor...din fericire pe iarba si chiar de data asta nu a patit deloc nimic in schimb Marci incercand sa evite sa calce pe Carmen, (se stie ca caii nu calca pe om!) a bafat o frana si cum s-a ridicat fundul calului s-a intors geanta de sa si s-a speriat apoi a intrat in "rodeo" singur... S-au rupt cateva lucruri pe sa, dar am putut continua drumul in pas...
Cand am ajuns sus la cabana deja era intuneric si luna plina... m-am uitat in spate si am vazut silueta calului lui Carmen si in spate luna plina... ca o vedere...c-am chicios, dar extrem de frumos si chiar asa ceva trebuie vazut macar odata... Astazi cand am vrut sa pornim am mai discutat cu "niste" vecini al cabanei... ne povesteau ca in marea parte a anului ei stau acolo...hm... la un moment dat in femeie am recunoscut fosta mea diriginta din scoala generala!!!! O surpriza nemaipomenita!!! de 22 de ani nu ne-am intalnit!!! Atunci am zis ca pt asta trebuia sa vin aici si nu la Cluj.
Drumul spre Calata a fost fara eveniment deosebit, in afara ca Istvan si Carmen au schimbat calul :-). Ne-a prins peisajul...
A fost o amintire pt o viata!
Acum suntem din nou in cort, in jurul focului, dupa o portie de mici la gratar...
HO!
]]>
|
| Foto: Carmen Orasanu |
A venit Manes cu maica-sa si cu Melis!!!
Am povestit, am baut o cafea in cort apoi putina calarie si o iesire pe teren cu Manes, Istvan, Carmen si eu... o plimbare cu putin trap si galop cu o priveliste superba de apus de soare...
Asa am inteles de la Manes ca ia placut si mai vine :-) ...
|
| Foto: Manases Sándor |
Aici fac o paranteza mica. Istvan proprietarul hergeliei este un om deosebit , fiindca desi cai sunt de ani de zile sub fundul lui, nu se plictiseste de calarit, face cu mare placere si in plus se si pricepe la ei!!
A fost o experienta noua si foarte frumoasa!!!
2 ore jumate am calarit!!! Am trecut un parau, am urcat pe deal, am coborat si de multe ori am galopat!!! Desi eu am experienta in calarit trebuie sa va spun ca aici a fost totul altfel si deosebit de frumos!!!
Din pacate nu am avut posibilitatea de a fotografia asa ca nu pot sa va ilustrez decat din arhiva ceva... :-)
Cine nu a incercat trebuie macar o data sa incerce, sunt sigur ca multora o sa le placa!!!!
|
| Foto: Carmen Orasanu |
Asa am ajuns pe Dealul Cetatii de unde am avut o panorama splendida spre Vledeasa!
Am avut si un incident din pacate dar nu s-a intamplat nimic grav din fericire, a fost o fata cu noi si dupa un sant care au sarit cu calul si a loat-o in stanga calul, fata "mergea" in dreapta... putin s-a lovit apoi s-a urcat in sa si am continuat drumul...
Acum stam in cort, arde focul... si ma pregatesc sa fac un ceai :-)
si doua cuvinte despre viata in cort...
pana acuma nu prea am gasit lucruri negative, deci ce pot sa va spun sunt lucruri bune:-)]]>
Nu doresc sa transform blogul intr-un jurnal, dar cel putin in prima perioada asa m-am gandit sa dau vesti/informatii despre noul stil de viata care poate fi interesant pentru unii.Noaptea a fost noros, deci foarte comod, nu a fost frig deloc! Dupa o mancare speciala in ciaun (ciolan afumat cu varza murata si fasoale) am petrecut o seara placuta in cort.
Am facut si paine cu ceapa, care este specialitatea casei, adica a cortului! Daca au noroc, maine baietii care vin la calarit mai prind niste frimituri :-)
|
| Felirat hozzáadása |
Imi pare bine ca am adus decizia sa ne mutam in cort! acuma imi dau seama ca trebuia sa venim inca din primavara...]]>
Primele experiente in cortul indian...Am fost cateva zile in Cluj si cand ne-am intors am decis sa remontam cortul, fiindca nu a fost bine intins/montat de prima data. Astazi dimineata, dupa cafea ne-am apucat si cel putin 3 ore ne-am chinuit cu montarea :-) dar acum sta foarte stabil si bine, asa ca putem dormi linistiti.
|
| biroul |
Cortul a fost de data asta un centru de telecomunikatii :-))))
2010....
Acum am iesit sa fac niste poze noi :-)))))
Va asteptam la calarit!!! :-)
Ce trebuie sa stiti: Cel mai ieftin din zona: 30 de RON pe teren!
No, am sosit...este a doua noapte in cortul meu indian :-)Pe foarte scurt, ca merge foarte prost internetul... deci: sambata ne-am mutat la Calata. Am decis sa facem acest pas pt a fi mai mult in natura, sa calarim si sa ne "fortam" putin spre o schimbare generala...
Avem "bucatarie" in cort, dimineata pregatesc cafeaua pe mini foc de tabara, iar dormitorul este superb!Maine o sa atasez si poze :-) Avem "camera" de oaspeti pt 4 persoane. In mod "normal" am si birou de lucru care este pe o lada din lemn... Machintosh si, langa, o lumanare :-)
Cam asa merge viata in cort :-)
Sper sa ne vedem cat mai curand la Calata :-)
Pentru cei carora le e frica de cai, uitati-va la Emma care stapaneste calul la 2 ani jumate!!!]]>
|
| Foto: Pinto Horse |
Ideea a fost realizata de o cunostinta dea mea la Budapesta deci am avut un prototip, dar fiindca nu am gasit pe cineva care sa faca toate 400, am ramas cu ideea si singurul prototip timp de aproape 10 ani...
Saptamana trecuta m-am intalnit cu un prieten bun despre care stiam ca se ocupa cu sticla la nivel profesional in asa fel ca are o inventie proprie cu inbinarea sticlei cu lumanare. Asa am ajuns intr-o seara sa-i povestesc lui Vasile despre ideea mea care si dupa 10 ani imi pare o idee buna :-)
Astazi m-a sunat Vasile sa ne intalnim neaparat ca are o veste buna si un cadou pt mine :-) ...........
Mi-a zis ca putin si-a lasat "amprenta" pe pahar , dar a incercat si a facut un prototip!
|
| Foto: www.pintograf.com |
... a scos din rucsac o cutie...
si in cutie era PAHARUL facut dintr-o sticla de bere! iar surpriza placuta: paharul era de fapt o lumanare :-) care dupa folosinta se poate folosi linistit ca pahar!!! o reciclare impecabila cu mai multe functiuni!
Sa nu va legati de faptul ca este facut dintr-o sticla de bere care oricum se recicleaza, acesta este un prototip pentru sticlele nereciclabile!]]>
In acaesta perioada vom incerca multe lucruri ca de exemplu sa facem sapun de casa, mocasin, margele, diferite accesorii pt calarit din piele etc.
Pentru cei carora le-am facut pofta de calarit ii asteptam sa ne faca o vizita la Calata.
Curand o sa postez primele experimente din tipi :-)]]>
|
| Foto: Bethlendi Tamás |
Intr-o zi ne-am dus la plimbare cu scopul ca prietenul nostru sa faca poze cu Blendi. Cum am ajuns in "frumoasa" noastra Piata Unirii, l-am asezat pe Blendi pe un cub de beton sa-i facem poze. In acelasi timp, foarte politicos dar categoric, un politist comun... adica na, comunitar, m-a "rugat" frumos ca dupa ce facem poza sa ne ducem de acolo cainele. Sigur, am incercat sa aflu de ce si pe ce baza, dar nu prea a inteles intrebarea...
Iar astazi tot acolo trecand am vazut copii...adica na niste puradei jegosi, murdari neingrijiti scaldandu-se in "piscina lui Matei"... si nici un politist!
Jur!!! cainele meu este mai curat decat oricare dintre sarmanii copii din apa!!!! in plus ca se intalneste mai des cu medic dacat ei!
Oameni buni! Despre ce vorbim acuma??? De cate ori a auzit cineva ca a primit cineva o boala de la un caine??? in schimb de la oameni primim tot feluri de "cadouri" nedorite...
Unde traim??? Ce este asta? Civilizatie?
DA! Traim intro civilizatie prabusita!!! Felicitari conducerii orasului!!! Angajeaza niste oameni cu 4 clase, le da o vesta "frumoasa" ca sa ii vezi bine, apoi le da drumul in oras cu instructii absurde!
|
| Foto: Pinto Horse |
Sau cum functioneaza? Poate gresesc, dar atunci este foarte grav ca in 2010, poate vine un strain cu catelusul in orasul nostru, face o plimbare in piata Unirii si este alungat de acolo (in cel mai bun caz... fiindca pe mine m-a amenintat si cu o amenda!!!) iar vizavi de pe trotuar, de la Cafe Corso se poate privi cum se spala boschetarii in fantana...
|
| Foto: Pinto Horse |
Nu stiu cine este de vina pt asta, dar reprezinta gandirea unui om care nu poate fi in pozitie de conducator, sa aduca decizii de genul!!!
Da, sunt revoltat si sunt trist ca dupa ce au distrus tot spatiul verde din piata Unirii cu scopul sa faca bani pt ei si evenimente pt public (concerte etc) eu ca proprietar de caine nu am voie sa trec cu catelul meu pe acolo!
ESTE INACCEPTABIL!!!!!
Trebuie sa stiti ca totdeauna am la mine punga, si cainele se plimba in lesa...
(omul "cu sageata" curata "piscina"... scotea murdaria din apa...)
]]>
|
| Iza-calul meu preferat... |
|
| Felirat hozzáadása |
|
| Alaskan Malamute-Myra |
|
| Miszla 2006 |
|
| home sweet home |
|
| Greenpeace action-Greece |
|
| Pinto Horse |
|
| Land Rover |
]]>
|
| Foto: Pinto Horse |
Ne-am asezat cu prietenii la terasa Shadow si era cu mine Blendi. Nu a trecut nici un minut si a aparut o chelnerita foarte simpatica, Meli (trebuie sa stiti ca nu ne cunoastem, numai din vedere. Astazi cand m-am hotarat sa scriu am intrebat-o cum o cheama) cu un castron cu apa pt caine: "am adus putina apa pt caine"-si zambea! (zambetul de multe ori lipseste de pe fata chelneritelor in oras, poate nu era in contractul de angajare...dar asta este o alta tema care odata merita discutata :-)PUFF asa ceva in Cluj nu s-a mai intamplat cu mine, chiar ne-a facut o dupamasa foarte placuta cu gestul acesta! Apoi ne-am mai intors la local si am observat ca si colega ei, la fel, cand observa catelusul, ii aduce apa fara sa cerem. Nu stiu daca gestul vine de la fete, sau de la proprietar (cred ca e italian... daca nu ma insel) Hm... Mersi oricum si sper sa ma mai intalnesc cu asemenea lucruri mai des in orasul nostru.
|
| Foto: Bethlendi Tamás |
Nu vreau sa trag concluzii din originea proprietarilor dar totusi este o "coincidenta" interesanta ca in barurile cu proprietar "strain" sunt bineveniti insotitorii nostri... hm...]]>
|
| Foto: Enyedi Csaba |
Mergem la cumparaturi si cumparam gunoaie foarte scumpe in care sunt ambalate produsele pe care le stim din reviste, TV sau alte reclame. Stiti cam cat costa o publicitate in TV??? FOARTE mult (zeci de mii de euro..)!!! Ce credeti cine le plateste??? Statul? firmele? NU!!!! Noi platim totdeauna! Da, noi, fiindca din pretul produsului, cel putin 30-40% reprezinta ambalajul (pe care il aruncam!!!) si reclama cu care ne pacalesc.
Deci, am ajuns acasa cu detergentul inteligent(?), cu samponul cu vitamine(?) cu sucul natural 100%(?) cu Domestos... si cu o lipsa de cateva sute de lei si cu o plasa mare de gunoi. Ce faceti cu flacoanele de sampon de exemplu? aruncati la gunoi (in cel mai ideal caz!!!:-( ) Chiar sunteti convinsi ca parul, hainele si pielea noastra are nevoie de extract de oliva? (oare chiar este ceva natural...?) si asa mai departe...
Gunoaiele aruncate (fiindca - versiunea selectiva exista numai teoretic...) ajung in foc undeva, poluand iar natura...
|
| Foto: Pinto Horse |
Desteptarea oameni buni!
Va invit in era PreDomestos!!!!
Bunicii nostri au trait pana la varsta de 80-90 chiar si 100 de ani si nu aveau WC -Duck oare cum au reusit???? poate ca nici nu aveau WC... :-) exact, dar au avut buda...ups... si oare cum au dezinfectat sub marginea scaunului budei??? :-))) Suna ciudat??? DA! si atunci???
Ce se intampla de fapt? - avem o baie in casa si pt. aceasta avem zeci de feluri de substante chimice (care sunt otravuri puternice!!!) pt. wc, pt gresie, pt. colturi, pt chiuveta pt geam si asa mai departe...
Chiar avem nevoie de astea? NU! in mod sigur NU! in schimb ajutam firmele sa nu dea faliment in criza asta mare... :-) adica :-(
Ce sa facem???
Tu te-ai gandit vreodata ce faci pt ocrotirea mediului?
De exemplu: cum v-am mai scris la inceput intr-un post eu am experimentat si cu 5-6 ani in urma am gasit toate solutiile care inlocuiesc produsele de mai sus si, ce interesant, nu am nici o infectie, si inca mai traiesc...
|
| Foto: Pinto Horse |
Multi dintre cei cu care vorbesc sunt revoltati ca da... gunoiul... nesimtitii care arunca gunoaiele pe strada etc... atunci eu intreb: si tu? tu cu ce esti diferit? cu nimic... arunci in cosul de gunoi care dupa aia polueaza natura prin aer cand este ars de firma respectiva... da, poate exista o mica diferenta, dar, in mare, cam tot acolo esti si tu!
Daca chiar vrei sa faci ceva, atunci gasesti mii de solutii cum sa fii mai "bun"!!!
Sunt doua proverbe de la Indienii din America de Nord:
"cand otravesti ultimul rau curat, cand tai ultimul copac o sa-ti dai seama ca banii nu poti sa ii maninci!"
"Pamantul nu l-am mostenit de la stramosii nostrii, ci l-am primit in inprumut de la nepotii nostri!"
http://mistiquemoth.wordpress.com/2012/01/20/manifesto/]]>
|
| Foto: Pinto Horse |
La un moment dat eram curios cat de comfortabil este mocasinul indienilor, si m-am apucat sa-mi fac o pereche manual, din piele, dupa niste planuri de pe internet. 3 ani am folosit mocasinul si pot sa va spun ca este foarte foarte comfortabil. Parca ai fi descult, dar nu te arde asfaltul si nu te impunge un ciob de sticla... Asa am ajuns ieri la decizia sa-mi fac din nou un mocasin:-) Fiindca ma cunosc foarte bine am zis ca prima data ii fac lui Carmen unul, si numai dupa il fac pe al meu :-) (ma tem ca daca faceam invers a doua pereche nu-l termineam niciodata :-)))
|
| Foto: Pinto Horse |
In sfarsit astazi am terminat si cu decoratia mocasinului, este gata de drum :-)
Acuma urmeaza sa ma apuc de al meu, sper sa termin in weekend! :-)))
Asa s-a intamplat ca "sin"-ul este moca :-)))]]>
Intre Floresti si Gilau vizavi cu piata de automobile inca inainte de centura noua a Clujului cine paraseste drumul principal cam la 200 de metri va gasi lacul din poza, defapt este o groapa imensa cu apa si gunoi.
Cand am trecut langa lac am observat doua persoane care stateau pe mal... am zis hai sa ne uitam ce fac ei acolo... ce credeti? pescuiau!!! adica cum a zis Albin, curatau lacul de pesti ....
Incredibil!!!
Suntem in 2010! cu 3 km mai incolo va da concert Iron Maiden... se construieste "centura Clujului" ...si intre gasim adevarata fata a omului... candva in copilarie am avut o carte: "Pamantenii, dusmanii terei?" DA. Categoric DA! Nu-mi vine sa cred, ca oamenilor de conducere cine stiu foarte bine despre lucrurile astea nu e rusine!!!
Asa intram noi in Europa...
Dupa o chestie de genu imi este rusine ca sunt din rasa umana pe acest pamant!
Va rog cine citeste si este de acord ca asemenea lucruri nu artrebui sa se intample in mediul nostru inconjurator sa postati mai departe, poate ajunge si acolo unde pot sa aduca niste decizii in privinta lacului de gunoaie!!!]]>
la revista ELITE in Ungaria am facut printre alte si ilustratii gastronomice, asa am ajuns in foarte multe localuri unde am si invatat mult despre restaurante, servire etc...
In Cluj daca doream sa ma duc la un restaurant, nu gaseam informatii suficiente pe net despre un anumit restaurant, bar sau bistro si asa am ajuns la concluzia sa facem un blog unde sunt prezentate localurile din Cluj de proprietari, iar cei care fac o vizita in localurile respective pot comenta la fiecare restaurant separat sa confirme sau infirme cele citite pe blog...
Pozele localurilor de obicei sunt facute de proprietari (cu telefonul :-S ), sau cu aparate compacte... asta urmeaza cand apare o fotografie cu o mancare are efecte inverse imaginea, si nu incepi sa salivezi de la mancarea gustoasa, dimpotriva ti se duce pofta. Rare ori ajung sa se adreseze la un fotograf. Cei care doresc serviciile unui fotograf inca nu sunt asigurati ca vor primi poze de calitate, de ce...(?)
Fiindca aici in tara noastra toti(fotografi) se pricep la toate :-), cel potin asa fac, ca sa castiga bani, in schimb foarte putini se pricep la ilustratii gastronomice mai ales in Cluj.
Daca au ajuns proprietarii la urmatorul nivel si au gasit fotograful respectiv cine poate sa efectueze lucrarile cerute se intalnesc cu problema urmatoare cu pret care este proportional cu pozele de calitate.
Cand au trecut de toate"problemele" si incep sa foloseasca imaginile pt reclame atunci isi dau seama defapt ce mult conteaza o imagine care iti face pofta si te atrage sa intri la locul respectiv sa si gusti ce ai vazut.
In zilele trecute cand am postat fotografiile pe Papila Gustativa mai multi dintre cunostinte ne-au povestit ca vazind poza au intrat sa guste mancarea respectiva, deci functioneaza!
Majoritatea proprietarilor greu inteleg ca acest serviciu este gratuit :-)
...pai da, in criza cand iti ofera cineva servicii gratuite de calitate? putini.. nui bai eu cred ca ce facem este un lucru bun si pe termen lung sunt sigur ca va fi si profitabil, nu neaparat pe baza materiala...
Totusi care este atunci profitul nostru? In primul rand rezultatul. Dupa aceea cum si sa intamplat proprietarii doresc pozele facute de noi si in cazul acesta negociem sa fie colaborarea avantajoasa pentru ambele parti.
va doresc o gustare placuta!!!
http://papilagustativa.wordpress.com/
Pana acuma singurul profit din sedinta de foto cu CFR ( http://erke.ro/src/main.php?lngid=hu&actid=8&year=2010#id20100412 ) si expozitia de la CORA este ca am facut cunostinta cu ARCS(www.arcsromania.com)!-Inca din copilarie iubesc animalele. Cand am stat in bloc, parintii mei nu m-au lasat sa tin caine, iar de cand sunt "singur" am avut mai multi caini, visul meu copilaresc: Alaskan Malamute, apoi Ciobanesc German(par lung), iar acum o am pe Blendi :-) Blendi este o catelusa care nu are nici o treaba cu rase, adica dinpotriva are treaba cu mai multe rase :-))) Cam "trist" sa recunosc ca cainii de rasa care i-am avut eu nici macar nu l-au ajuns din urma pe piticul Blendi care la 5 luni stie si face mai multe lucruri decat au facut cei de rasa de calitate superioara(de exemplu Lux-Ciobanescul German avea un bunic care a fost in 1996 cel mai bun caine de politie in Ungaria!)
|
| Foto: Carmen Orasanu |
Mi-am dat seama cat de repede invata Blendi, si i-am contactat pe prietenii mei noi de la ARCS, ce parere au, as putea sa lucrez cu Blendi? si asa mai departe... ne-au invitat la un antrenament de-al lor si asa am ajuns astazi la "scoala", unde am primit un raspuns mai concret, Blendi poate deveni o catelusa de salvare fiindca are calitati foarte bune si invata foarte repede. Ma bucur foarte mult de cunostinta cu ARCS, si multumesc mult pentru atentia acordata noua, de ajutorul, rabdarea si sfaturile care le-am primit astazi la antrenament de la Oana, Codruta, Diana, Calin si alti membri ARCS!!!
|
| Foto: Carmen Orasanu |
In weekend-ul trecut am fost a patra sau a cincea oara in targul din Negreni, care se organizeaza in fiecare octombrie de 400 de ani aproximativ. Editia de vara a inceput de 10 ani, e adevarat ca vara este un targ cu mult mai mic, dar are atmosfera lui speciala, mai familiara. Incepand de la haine pana la antichitati gasitit tot, cine nu a fost inca trebuie sa vina cel putin odata! Noi de fiecare data mergem cu cortul/tipi meu indian care montam in livada unui localnic in incinta targului. Pana acum am fost vizitatorii targului. In anii trecuti am cunoscut foarte multi vanzatori care an de an sunt prezenti in targ. De data asta noi am dus cu noi imprimanta ca sa putem lista pozele facute cu vanzatori sa aiba o amintire... asa am reusit sa-l prind si pe batranul din Carei cine de 30 de ani este prezent la targ si in fiecare dimineata la ora 7 se urca pe deal si de acolo face desteptarea taberei cu taragotul lui si cu cantece religioase... am avut succes mare fiindca in era digitala foarte rar tin oamenii pozele in mana care da un sentiment absolut diferit fata de monitor, mai ales ca majoritatea vanzatorilor nici acasa nu au calculatoare... Cand am inceput blogul am scris despre "visul" meu de a fi fotograf nomad, cred ca am gasit calea ideala de a deveni un fotograf calator cine nu fotografiaza pt. expozitii, reviste etc. ci pentru bucuria oamenilor simpli care nu au posibilitatea sa ajunga la fotograf poate niciodata in viata lor! De data asta am avut posibilitatea sa experimentez reactiile oamenilor, sa vad bucuria pe fata lor si cu asta sa simt si eu o bucurie diferita fata de cand am facut poze la revistele ELITE, Playboy etc... Nu prea se poate compara cu ce am facut pana acum! Asa cred ca este o evaluare foarte mare in profesie cand ai curajul sa te desparti de elita... fashion... renume si sa te intorci la fotografia clasica pt. oameni simpli si bani "simpli" si in aceasi timp sa descoperi ceva valoros in cea ce faci!De 3 ani dacand m-am mutat inapoi in Cluj ca fotograf m-am intalnit cu diferite "probleme" profesionale care necesita lucrari de calitate. Fiind sensibil la printarile(tipariturile) fotografiilor, am inceput sa caut parteneri care sunt pretentiosi in acest domeniu.
Am gasit 3 firme in 3 diferite domenii de printari care va pot recomanda din suflet si experienta mea personala:
1. Printuri fotografii, pe hartie fotografica cu developare analoga pana la marimea 30x90.... cu un laborator Noritsu 3201 cu solutii si hartia Kodak Profesional. Calitatea este garantata. Recomand pentru fotografii amatori si profesionisti!
http://www.laborator-foto.ro/
2. Printuri de calitate foto la latimea de 110 cm si lungime cat este rola de hartie :-)....Epson Stylus Pro 9880
Tablouri, poze pt expozitii, lucrari artistice cu o garantie de calitate pentru 100 de ani, recomand mai ales pt fotografi profesionisti!
http://www.artcreative.ro
3. Printari benner pt exterior-interior, sticker. Calitatea este garantata de profesionalist cine lucreaza in domeniu si au o experienta mare!
http://creativepartners.ro/
Daca aveti nevoie de servicii corecte profesionale de calitate adresati-va la firmele de mai sus, nu o sa regretati!
http://papilagustativa.wordpress.com
conatctati-ne acum:
[email protected]
Papila Gustativa]]>
Aproximativ 50.000 de specii dispar anual si se poate prevedea ca peste 50 de ani mai mult de un sfert din speciile de plante si animale vor fi exterminate, datorita defrisarilor masive!
Aproape 90% din padurile tropicale din Africa de vest au fost deja distruse!
Cu mare bucurie va aduc la cunostinta, ca din luna trecuta ErKE si oficial a devenit membru local al FIAP (Federation Internationale de l'Art Photographique) http://www.fiap.net/ !!!Pe anul acesta avem planuri mari cu ErKE (www.erke.ro), curand o sa scriu si despre detalii, pana atunci o mica "gustare":
- infiintarea unei arhive foto din zona Transilvania
- tabere foto gratuite pentru membrii ErKE
- crearea de locuri de practica pt studentii care studiaza fotografia
- continuarea colaborarii cu organizatiile "verzi" pentru fotodocumentarea zonelor avertizate in cadrul proiectului GreenErKE
mai multe detalii curand aici si pe site-ul www.erke.ro...
pt informatii puteti sa ma contactati : [email protected]]]>
Ride the lightning!!!
Pinto Horse]]>
Vasárnap délután van...
Kolégámmal (Albin) egy divattervező szakon végző egyetemistához tartunk. Albin egy fotóriportra készült Loredanaval a ruhák tervezőjével, én meg hozzájuk verődtem... Esik az eső, hűvős van, már éppen kezdtem bánni, hogy kidugtam az orromat a házból. A sörgyár mellett egy hangulatos régi udvarbelső és egy igen kellemes teremtés fogadott minket, ő Loredana Novotni.
Gyors ismerkedés után neki is láttunk a munkának, megmutatta hol és hogyan dolgozik, alkot. Kicsi zsúfolt szoba, minden szekrény, sarok tele van anyagokkal. Kérésünkre előkapott egy a sötétkék vásznat azzal, hogy úgyis régóta készül magának egy szoknyát varni... kréta..olló és már ül is a varógépnél. Percekkel késöbb már én is "láttam" hogy szoknya lesz belőle:-)
Utána bemutatta a kollekciójának egy darabját melyben Maya a modellünk a hüvűs ellenére készségesen pózolt az udvaro
Blendi egy fajtatiszta keverék kutyus. Az elmult 24 óránkat ő irányította, még ha nem direkt úton is...Tegnap este látógatóban járt nálunk, a ház udvarán lakik pár napja, mert szomszédék találták az utcán, de nem tarthatják meg, mondtuk sebaj, majd mi gondját viseljük...
Na és akkor itt kezdődött a kalamajka lajka :-))))
Jövök haza és a szomszéd néni dühösen, fenyegetve, kikelve magából (megjegyzem, eddig egy kedves öregasszony volt aki csoszogott és hozta a számlákat, segített stb) szitkozodva a lépcső tetején kiabal a lépcső aljában lévő Blendire és Carmenre. Na mondom mi lett itt? az öreg helyett a nyanya vette be a viagrát???Átmentem rajtuk, leraktam a csomagokat hogy ölbevehessem az ebet és áthozzam a frontvonalon. Visszaérve a nyanyus belerug Blendi fejébe és érvel: "az ő ajtaja elött nem fog elmászkálni semmilyen kutya! különben is ez egy keverék kutya és nincsen sem póráza, sem szájkosara, sem oltási könyve"...na igen, hiszen reggeltől van nálunk...valóban nem voltak meg a fentebb követelt dolgai a kutyusnak... aztán folytatta: "koszos (itt meg kell jegyezzem, hogy a nyanyát nem engedném hogy megnyalja a kezem mert többmindent kapnék el tőle mint Blenditől az tuti) meg aztán ha itt akar lakni akkor fizessek plusz egy személy után közösköltséget" erre kérdeztem, hogy miért persze értelmes választ nem kaptunk, csak annyit, hogy azért mert ő ezt mondja :-)
Na áttörtem a "kordont" ekkor kissebb dulakodásba kezdett és rángatni kezdte a ruhámat, majdnem eltépve azt... na akkor hála a jólneveltségemnek és az önuralmamnak nem ütöttem meg, de megérdemelte volna hogy legalább feljelentsem...
Kiállítás program törölve, irány a legjobb fotóshoz az állatorvosok közül, vagy a legjobb állatorvoshoz a fotósok közül... hála Manases Sándor kolozsvári diplomás:-) állatorvosnak(ezúttal is köszönet neki!) rövid időn belül Blendi minden szurit, tablettát, bolhairtást stb. megkapott! ...és azt se hagyjam ki, hogy a nevet is ő adta!!!innentől ő a Keresztapa ha tetszik, ha nem :-)
Utána az este az ilyenkor szokásos bepisi, kis róka , meg egy nagyobb aztán bealvás :-)
Még egy ok, hogy lakóautóba költözzek.
Mindenek elött szeretném megosztani veletek, főleg azokkal akik nem ismertek, hogy nem vagyok "márkabuzi", ezt több helyen és többször bebizonyítottam, és aki kételkedik annak szívesen elmagyarázom, hogy miért, s hogyan stb...
Mai napig tisztelem és becsülöm a nagyokat, valóban a csúcsminőséget ők képviselik, de szeretném mindenkivel megosztani a kellemes csalódásomat a 3.-al a sorban ami a PENTAX.]]>
Na de, hogy kicsit bővebben, hogy kiderüljön miről is van itt szó...
Mindenek elött az lenne az ideális ha sikerülne megvalósítani egy érdekvédelmi szövetkezetet fotográfusok részére. Hogy erre miért lenne szükség? Több okból is indokolt lenne. Az egyik pl. az, hogy a fotográfusok mint alkotó emberek ritkán értenek a szerzői jogvédelemhez, a fotógrafálás jogi hátteréhez és a külömböző felmerült adminisztratív és jogi konfliktusok rendezéséhez. Egy ilyen szövetkezet/szervezet biztosíthatná a tagjai részére a jogi hátteret, megkövetelhetné a tagoktól a szolgáltatói fotozás minőségét, kvázi aki a szövetkezet egyik tagjával dolgoztatna garanciát élvez a szervezet részéről, hogy a tagok minőségi munkát adnak ki a kezükből. Ezenfelül bármilyen mőnőségi kifogás illetné az adott munkát, a megrendelő fordulhatna a szervezethez panasszal és fordítva is amennyiben a fotográfust nem fizetik ki stb.. a fotográfus is panasszal élhetne amit jogi kereten belül orvosolna a társaság.
Hogy ez miért fontos? Mert naponta hallok és tapsztalok olyan eseteket amik igazolják egy ilyen szervezet létjogosultságát!
Csak néhány példa:
-A megrendelő egyszerüen nem hajlandó fizetni. Köztudott, hogy a fotográfiák piaci értéke nagyot zuhant amióta elterjedt nagymértékben a digitális tehnika, ebből kifolyólag hígult a szakma és csökkentek az árak. Ennek következménye, hogy sok esetben pár száz lejről beszélünk ami nem kerül kifizetésre...
Melyik az az ügyvéd vagy jogi személy esetleg "behajtó cég" aki egy ilyen tétellel hajlandó foglalkozni????
Mivel a szervezetnek saját ügyvédje lenne havi fizetésért, a legkissebb összegért is harcolna! Azért hogy legyenek precedens értékű megnyert perek és visszatartó ereje legyen, hogy ne forduljanak elő hasonló esetek!
- Árak!!! Naponta tapasztalom, hogy a megrendelők kihasználják a fotográfusokat és sértő ajánlatokat tesznek a szakmára nézve. Persze, itt mondhatnánk, hogy mindenki annyiért dolgozik amennyiért neki megéri... ez igaz is... csak ugyanakkor ne hasonlítsuk össze azokat a szakembereket akik éveken keresztűl tanulják a szakmát, befektetnek (nem keveset!) felszerelésbe, stúdióba stb. hogy olyan színvonalat képviseljenek, ami igenis elvárható egy fotószolgáltatotól azokkal az egyetemista srácokkal, akik a havi 50-100 eurós zsebpénzük mellett örülnek 100-200 RON-nak egy szombati esküvőfotózásért...
-Állítólag elfogadott ma Kolozsváron, hogy egy 1-2-3 órás rendezvényfotózásért 15 RON-t fizessen a megrendelő!!! FELHÁBORÍTÓ!!! 15 RON-az három sör ára... és ezért az elvárás min. 50 jó kép aminek az elkészitéséhez valószínűleg 150-200 felvétel szükséges, akár még a tapasztaltabbaknak is.
Menjünk tovább és egy nagyon gyors matekkal számoljuk ki, hogyan is állunk... egy átlagos DSLR fényképezőgép(középkategoriás DSLR pl. Canon EOS 450D-ára egy obiektívvel vakuval 3-4000 RON)zárszerkezetének az élettartama 80-100ezer expozició. A fenti adatokkal számolva 400 esemény fotózása után a bevétel 6000 RON. Ez azt jelenti, hogy a fotós egy év és egy hónapon keresztűl minden nap kell fotózzon azért hogy keressen 2000 RON-t aztán meg vegyen magának egy uj gépet, hogy megint fotózhasson ingyen....Megalázó!
A szervezeten belül helyet kaphatna egy olyan lista "feketelista" ahova felkerülhetnek a problémás megrendelők cégek stb. ezzel információt nyújtva a fotós kollégáknak, hogy legyenek óvatosak kiknek dolgoznak. A megrendelőknek is lenne lehetőségük "értékelni" a fotóssal való kolaborálást illetve a fotósoknak is, pont mint az ebay-en minden üzlet után lehetne pontozni. Szerintem nagyon hasznos lenne.
Vissza kell hoznunk a szakma értékét, igenis van külömbség amatőr és profi fotós között kép és kép között. Sajnálatos módon Erdélyben nagyon kevés a fotós képzés és ami van az is kivánni valót hagy maga mögött. Az ErKE (www.erke.ro) egyik törekvése ez, a fotográfiai minőség fogalmat európai szintre hozni szolgaltatás terén.
Várom a véleményeket, hozzászólásokat, lehet közösen megfelelő emberekkel megvalósítható lenne egy ilyen érdekvédelmi szervezet ami a vizuális kultúra mint művészet és szolgáltatást a szárnyai alá venné!
Ride the lightning!]]>
Az ErKEvel nagy fotózásra készülünk, szükségünk van sokminden kellékre többek között 2 női századfordulós kalapra és egy szintén régi sétapálcára. Hol keres az ember ilyet???? Színház!!! Mivel hallottam sok ismerősömtől, hogy fotózásra, filmezésre nem túl hivatalosan de szoktak bérbeadni ilyen dolgokat ezért úgy gondoltam megpróbálom én is! Mivel senkit nem ismertem, gondoltam felhívom az Opera igazgatóját... nagy ötlet volt, nem mondom..., második lépésként megkerestem a kellékeseket az öltöztetőket. JAJ!
Udvariasan bemutatkoztam és kértem a segítségüket! mi lett az eredmény? Szinte letámadott a kellékes hölgy aki még csak be sem mutatkozott, hogy ők márpedig nem segítenek mert nem hoztam semmilyen papírt...
Képzeljetek el egy morcos 50-es hölgyet aki támad aztán kérdez, szó szót váltott, "de ki irányította magukat ide?", "és miért az Operához?", "miért nem a szinházhoz?"... mondtam hogy nincs jelentősége annak ki írányított, hiszen egy ismerősömtől kérdeztem meg a kellékesek nevét, hogy tudjam kit keressek meg, erre a válasz "áhá, szóval maguk idejönnek azzal hogy egy ismerősük küldte ide..." próbáltam mondani, hogy Nem, nem ezzel jöttünk ide, ön kérdezte, hogy ki küldött...
Aztán elkezdte hangsúlyozni, hogy ez így nem működik, mert kell papír!!! Mondtam ok, rendben, értse meg előszőr vagyunk, itt kérjük a segítségüket, mondják el mi a módja és ha szükséges végigjárjuk a Kolozsvári Magyar Opera bürokrácia lépcsőit, mert szükségünk van arra a két rohadt kalapra meg a sétapálcára. Nem volt hajlandó segíteni. Hát jó... csalódottan visszavonultunk, majd egy órával késöbb feltöltődve pozittív energiával, lehiggadva újjabb "támadást" próbáltunk az öltöztetőknél, ahol egy fiatal morcos barátságtalan srác szintén elutasított, és azzal jött hogy miért nem a színházhoz megyünk... miért az Operához??? mondom: MI VAN????
Sajnálatos módon még csak a bizonyos "Nusikához" sem jutottunk el aki az öltöztetők "főnöke"...
Ismét rá kellett ébrednem, hogy a magyarság/kultúra összefogás az lehet valamikor volt, de már nincs az egyértelmű!
Minden esetre ezúton szeretném megköszönni a kolozsvári Magyar Operának és kedves alkalmazottjainak a segítőkészségét.... jaj istenem... mikor cserélődik már le ez a kommunista korszakban nevelkedett gárda mindenhol???!!!???
De mi ez a Magyar Színház kontra Magyar Opera??? "Szép kontra Tompa"????
Ez egy szép példa a magyarságra jellemző "dögöljön meg a szomszéd tehene is".....mondás életképére!
Mikor jártatok utoljára a színház épületében??? Garantált időutazás!!!
Gyerekkoromban sokat jártam színházba...hogy mi változott az elmult 25 évben? Elmondom: a büfés néni, nincs Csau kép a falon és ujjabban bemondják előadás elött hogy "vö rugöm, sö ünkidéc telefoanele"...
Hogy oldottuk meg? Érdekel????
Felhívtuk a Román Operát és szó nélkül felajánlották a segítségüket!
és a legvégére a bökkeneő...
Egy naptárat fogunk készíteni híres ismert arcokkal ahova természetesen kiírtuk volna a Magyar Operát is mint támogatót...
Tehát: több ezer naptáron lett volna rajta a felirat... 2 kalapért meg egy pácáért kölcsönbe.
Csak tudjátok, ha találkoztok majd a magyar vonatkozásu naptárral, hogy miért szerepel rajta a Román Opera mint támogató...
Szombaton a civil suli szervezett Kolozsváron egy kerekasztal beszélgetést a Heltaiban meghívott előadók voltak:Stefania Simion (az Alburnus Maior Egyesület képviselője), Kovács Zoltán Csongor (elnök, Zöld Erdély Egyesület), Soós Attila (Greenpeace aktivista), Catalin Hosu (az RMGC képviselője)
Moderál: Rostás Szabolcs (újságíró, Krónika)
Ha az információim nem csalnak akkor tudomásom szerint a Krónika az egyetlen magyarnyelvű folyóírat ahol az RMGC hírdetései helyet kaptak.
No, mondanom sem kell, hogy már a legelején igen feszült hangulat alakult ki a zöldek és az RMGC szóvívője között. Az RMGC komoly félrevezető hadjáratba fogott, hogy a ciántehnológiás bányászatot a lehető legjobb színben tüntesse fel. Csongor teljesen jogosan tette fel a kérdést? hogy mi szükség van egy üzleti válalkozás (amely ügyfelei nem mi vagyunk a lakosok!)ilyen fajta reklámozásra? egy értelmes magyarázat van rá, a nagyközönség egyértelmű félrevezetése!
Szó szót követet egy picit sem közeledtek az álláspontok.
Ami tény hogy hiába is próbáltunk bármilyen kérdést feltenni az RMGC képviselőjének, a válasza nem volt hiteles! Hiszen minden egyes szava nem az ő őszinte véleménye, hanem egyszerüen minden szaváért súlyos pénzeket vesz fel! Tehát, neki azt kell mondania amiért fizeti az RMGC, azaz félreinformálni a közvéleményt, hogy véghezvihessék a nagyon nagy kockázatokkal járó üzleti válalkozásukat.
A válalkozásról röviden: 16 éven keresztül szeretnének aranyat bányászni olyan módon, hogy a környezetet tönkreteszik, a falu létezését ellehetetlenítik, az ott lévő római tárnákat felrobbantják....
Mielött az RMGC-t támadnánk egy kicsit érdemes elgondolkoznunk pár dolgon...
Mire is kell az az arany annyira?
A világ aranykészletének az 1%-át használják orvosi célra amire azt mondom, hogy ám legyen, az tényleg fontos... de a többi???????
Elektronika???Ékszerek???Aranytömbök a széfekben??? Aranyozott órák stb...stb...stb...
Mindezért tönkretennénk a környezetünket?
Visszatérve a kerek asztalhoz...
Mindenki kapott 10 percet amiben kifejthette a véleményét... amikor a zöldek beszéltek (nekünk nem volt laptopunk/projektor csak az RMGC-nek persze...) az RMGC szóvívője diavetítést tartott, azaz lapozgatta a kivetitőn az RMGC projektjeit, információit... Szerintem nem csak, hogy nem korrekt elvonni a figyelmet ilyen módon arról aki beszél, hanem etikátlan és gusztustalan is.
Sajnos amikor kifogásoltuk ezt a moderátorunknak ő nem értette miért zavar bárkit is ha a zöldek beszélnek és eközben az RMGC vetíti ppont az ellenkezőjét... akkor nagyon szomorúnak tartottam, hogy egy ujságíró aki egy ilyen lapnál dolgozik mint a Krónika ezt nem érti... aztán rájöttem, hogy aki nem értett valamit az én voltam :-)))
Ugyanis---
RMGC hírdet a Krónikában, tehát a mai krízisben pénzt visz a lapnak, tehát a mi moderátorunk, igaz nem közvetlen módon de valahol hálás kell legyen a hirdetőknek, hiszen ebből kapja a fizetését... ennyit a pártatlanságról. Na de mindegy, nem ez volt a fő probléma, hiszen amikor senki nem lépett semmit akkor Csongor felállt és kikapcsolta a projektort :-)))
Köszi Csongi!!!
Összefoglalva kicsit a beszélgetést a zöldek nem kaptak választ az ilyen kérdésekre mint: amiután leszűrik a ciánt, hova teszik? ...stb-stb.
Viszont volt egy érdekes kérdésem az előadás végén majdnem négyszemközt az RMGC képviselőjéhez... na ezt megírom hogy lássátok kikkel álunk szemben:
Kérdés: Ki lesz a felelős ha esetlegesen történik egy katasztrófa ami emberi és kötrnyezeti áldozatokkal jár?
Válasz: Hát arra van félretéve X millió euró hogy a károkat potoljuk!
TEHÁT AZ RMGC EGY ESETLEGES EMBERI ÁLDOZATOKAT KÖVETELŐ KATASZTROFÁT EUROMILLIÁRDOKKAL AKAR KÁRPÓTOLNI!!!!
HÁT GRATULÁLOK.... NO COMMENT.]]>
Igaz kicsit viccesen de kapcsolódik az előző történethez...
Az éjjel született 40 db pici Black Molly és Guppy kishalacska a studióban lévő akváriumban!!!
Előzmények...
Gyerekkoromban megszálott akvarista voltam, imádtam az akváriumokat. Annyira elfajult a dolog hogy külömböző elevenszülő halfajták tenyésztésébe is belevágtam kissebb nagyobb sikerrel. Amikor az első halam megdöglött akkor készítettem neki papirból egy koporsót... :-)
egy piros Xifo volt.
Miután Magyarországra költöztünk érettségi után megint előkerült az akvarisztika mint hobby aztán mint pénzkereseti lehetőség :-) ugyanis belevágtam akváriumok tervezésébe-kivitelezésébe-karbantartásába, persze nem sokáig tartott, de volt sikerélmény hiszen pár akváriumot beüzemeltem néhány megrendelőnél...
Aztán most, hogy hozzunk a stúdióba egy kis életet, berendeztem egy szép kis akváriumot, kb 30-35 liter, szűrővel, melegítővel, ahogy azt kell. A guppytól a vitorláshalig döbb békés faj lakik benne. Tegnapelött a Sárga molly anyuka igen nyugodtnak tünt, így külön tettem egy másik erre a célra berendezett akváriumba azaz a "szülészetre" :-), mellé a guppy "nyöstén"-t is ahogy kedvenc akvarista bácsink mondta gyerekkoromban...
Ma amikor beértem a stúdióba ott tolongtak a gyerkőcök... kb 10 guppy és 30 molly kölök úszkál vidáman és szemmel láthatóan jól érzik magukat:-)]]>
Civilizáció, ki tudja mit jelent? Gyakran emlegetjük a "fantasztikus" civilizációnkat, büszkék vagyunk az eredményeinkre, az ember fejlődésére a tehnikákra ami igazolja az ember zsenialitását...
Hát ez egy igen csak kényes kérdés... az a civilizáció, hogy tönkretesszük a környezetünket? az hogy az egyik legfejlettebb társadalom mint a Japán ma is kereskedelmi célból gyilkolja le a bálnákat amik amúgy is fogyatkozóban vannak és a kihalás veszélye fenyegeti őket?és az hogy ezt az összes többi ország karba tett kézzel nézi? No, ha ez a civilizáció akkor én büszkén nevezem magam barbárnak. Messze elhatárolodok attól a "kultúrától" ami a fentieket támogatja és engedélyezi!
ebben a témában sok érdekességet fogok még írni amiről általában nem tudunk...]]>
No igaz hogy azt mondtam az elején "no photo", de mégis úgy döntöttem keveset írok egy olyan fajta fotógrafálásról ami ma már nem is annyira fotó...sajnos...
Ma 2010-ben amikor a fotógráfiáról beszélünk akkor 90%-ban megapixelek, megabájtok jelképezik a kész fotót... egyre ritkábban kerülnek nyomtatásra ezért a fotók nagyrészét monitorokon nézzük...
Nos én úgy döntöttem visszakanyarodok a gyökerekhez és előveszem azt a technikát ami sok-sok éven keresztűl a fotografálás alapja volt és egy teljesen másfajta fizuális élményt nyújt a nézőnek.
Diapozitív és fekete-fehér negatív.
Azok kedvéért akik nincsenek benne ebben a "művészeti-iparágban" egy kis összefoglalót ajánlok az alábbiakban magáról a végtermékről.
A diapozitív egy olyan celuloid szalag amin a fényérzékeny réteg pozitív képet képez így azt fényfelé tartva "átnézeti" képet látunk ami önmagáért beszél mind szín, mind tónus összhatásban.
A fekete-fehér negatív és az erről készűlt pozitív papírkép szintén egy "kézzelfogható" képet ad aminek a hatását leginkább az tudja aki fogott már kezében ilyen képet.
Mára a digitális fotografálással elértük, hogy naponta többmillió vizuális szemetet gyártunk, hiszen nem kerül pénzbe...
Ezzel szemben az analog technikával készült képek éppen ezért mára a fotográfia "hand made"-ja lett, ezzel egy külön ágat teremtve a fotográfiában amivel határozottan elvállik a ma annyira elterjedt digitális fotóktól, amit mindenki kilószámra termel naponta!
Elmesélek egy példát. Magyarországon volt egy bankár aki felkért készítsek róla egy portrét, ugyanakkor kikötötte, hogy fekete-fehér képet kér amit én hívok elő és nagyítok le neki kézzel. Amikor elkészűlt a kép együtt elmentünk a keretezőhőz aki egy speciális vízhatlan tokban a keretbe elrejtve beépítette a negatívját a képnek majd az egészet leragasztotta. Ebből a képből egy db készült és nagyon elégedett volt a végeredménnyel is no meg azzal a tudattal, hogy senki nem tudja "Ctrl-C Ctrl V"-vel sokszorosítani az alkotást amit ha jól emlékszem a szüleinek ajándékozott. Ez olyan mint amikor nem szeretnénk tömegárút vásárolni magunknak ami bármikor szembe jöhet velünk az utcán, hanem bemegyünk egy mesteremberhez és elkészíttetjük vele kézzel azt a bizonyos terméket ami egyértelmüen más értéket képvisel mint a kínai tucatárú.
Nos én ezt szeretném visszahozni kicsit...
Jelenleg azon dolgozom, hogy az egyesületünkkel (www.erke.ro) találjunk egy erre alkalmas helyet ahol a már összegyült laborfelszerelésünket fel tudjuk állítani és mindenki kedvére készíthet ilyen különleges értékű fotógráfiákat!
Ezzel elérhetővé téve a "fotó-ínyencek" számára ezt a mára már kihalófélben lévő szolgáltatást is!!!]]>
Ez a téma kicsit elüt a többitől, dehát ez is hozzám tartozik...
Szeretem a helikoptereket és nagyon régóta vágyok egy távírányítós "játék" helikopterre, igaz amire én vágyok az már nem is annyira játék... inkább amolyan felnöttjáték... persze ez is kötődik a fotografáláshoz, mert az a tervem, ha már megtanultam rendesen repülni vele, akkor egy kamerát szeretnék rászerelni és "légi" felvételeket készíteni vele.]]>
Gyerekkorom kedvenc játéka volt a sátorépítés... asztal szék, takarók...lexikonok nehezéknek...
Ötévesen a kedvenc játékom egy műanyag indián tomahawk volt, ekkor kértem nagymamámat, hogy varjon nekem rojtos nadrágot, kabátot...hát nem vart :-) (az első igazi rojtos indián dzsekimet magam vettem az indiánok őshazájában...) kicsit késöbb amikor a tomahawk már ciki lett volna hogy ott lóg az oldalamon elkezdtem az indiános könyveket bújni...előszőr a regények, aztán pedig még késöbb a kultúrájukról szóló cikk, könyv, interjú bármi!Bármerre sodródtam, bármit csináltam mindig a háttérben ott volt a fantasztikus életfilozófiájuk, vallásuk, gondolkozásuk...
"Minden a testvérem!" - a kő, a fa, a szarvas, a fű, a patak....
Amikor a harmincadik telemet is megértem találkoztam Devalonnal az északamerikai pikuni feketeláb törzsből származó indiánnal. Résztvettem a szertartásain, elkísértem útjaira, míg egyszer egy izzasztókunyhó szertartáson a Pinto Horse/Foltos Ló nevet adományozta nekem...
Három éve van saját igazi indián sátram...]]>
Az egész úgy kezdődött, hogy egy vitorlást szerettem volna magamnak amin éljek...körbejártam a témát rendesen..., majd beláttam, hogy annyira költséges mulattság, bármennyire is nekem életforma lett volna, hogy egyszerüen kilátástalan, hogy valaha ennyi pénzem legyen. Komoly koncepció állt mögötte...fotózás+modellek+utazás, na de el kellett vetnem...
Mi lehet hasonló szárazföldön, hát egy lakóautó! Ez nem egy nyaralás vagy időszakos túra, hanem egy életforma ami megadja azt a szabadságot és függetlenséget amit jelenleg nem kapok meg... Ezek a lakóautók felszerelhetők annyira, hogy majdnem 100%-osan önellátok lehessenek. Tehát a jelenlegi cél egy hasonló(kép) jármű beszerzése...]]>
No nem akarom hosszúra nyújtani az előzményeket, de mégis meg kell jegyeznem pár dolgot ami fontos ahhoz hogy lássátok, nem mai keletű divat dolog ez a környezetvédősdi... Amikor gyerekkoromban elkezdtem járni a hegyeket édesapám azt mondta: "ha a teli konzervesdobozt fel tudod vinni a hegyre, akkor ha kiürült, üresen is letudod hozni"...nahát innen kezdődött kb...Általános iskolában "természetbarátkörös" voltam Kannibálnál(a legjobb biológia tanár!), Magyarországon a Monori Természetvédők Egyesületének alapítója ként vettem részt, majd késöbb csatlakoztam a Greenpeace-hez. 6 év aktivistáskodás után megváltoztam az életemet, visszatértem a "preDomestos"-i korba!!! azaz kiiktattam minden kemikáliát az életemből!!!MINDENT!!! Akit érdekel keressen meg és mindent elmondok :-)No mosópor!!! -de mégis tiszta a ruha :-)) és így tovább...sampon...tusfürdő...]]>
Mivel az időm nagyrészét a fotográfia tölti ki, ezért úgy gondoltam itt inkább olyan dolgokról "beszélgetünk" majd ami nem egyértelmű rólam...:-)
Hamarosan:
-lovaglás, lovak, állatok
-búvárkodás
-íjászat
-hegymászás
-környezetvédelem, bio, öko ...
-lakóautó, nomád életmód
-tipi, jurta
-rc helikopter:-)
stb...]]>
Primele poze le-am facut pe la 3 ani... Imitand fotagrafii, acopeream un ochi cu palma si ziceam: 'TA”...
La 5 ani, jocul meu preferat era un Tomahawk.
Dupa 30 de ierni nu s-au schimbat mult lucrurile...
Am involuat putin si acum trebuie sa folosesc un aparat ca sa eternizez lucrurile (mediul) care ma inconjoara. Iar Tomahawk-ul l-am schimbat cu pipa pacii...
Nu am castigat niciodata nici un concurs foto. Poate aveam sanse mai mari daca participam macar o data.
In cadrul unei ceremonii sacrale am primit numele „Calul cu pete”. Pinto Horse.
Nu am avut niciodata expozitie personala.
Sunt un fotograf nomad din secolul XXI si ma conduce lumina soarelui de noapte. (si ma las condus de lumina soarelui de noapte)
Acasa am invatat respctul si uimirea fata de natura. Motto-ul meu este: ” Traieste astfel incat sa nu deranjezi mediul care te inconjoara”.
Pictografia este precum calaria.
Atunci esti un bun calaret cand nu vrei sa dirijezi cainele mare ci ii transmiti sentimentele tale astfel incat sa te duca unde vrei, ca si cand ar fi propriul tau corp.
Intelege lumina si transmite sentimentele tale! Numai atunci poti sa faci ceva de valoare in fotografie cand nu te deranjeaza aparatura folosita.
Calul si calaretul...
Lumina si iluminatorul...
Calareste lumina!]]>
Még nem tudom milyen gyakran és mit fogok ide feltőlteni, de kipróbálom, hátha van valaki akit érdekel mitöbb tetszik majd amit itt fog látni :-)
Kalandra fel! :-)
Barátsággal,
Pinto Horse
]]>